Katanăgeală Universală

„Kage”, în universul Naruto, defineşte cel mai înalt grad al unui luptător ninja. În jocul celor de la Flying Wild Hog, Nobitsura Kage întruchipează sabia perfectă – singura care poate răpune definitiv un demon ancestral. Niciodată nu am fost mesmerizat de vreo altă armă aşa cum m-am lăsat vrăjit de katana mânuită de Lo Wang. De cele mai multe ori, FPS-urile se concentrează asupra arsenalului compus din armele de foc, uneltele aducătoare de moarte melee fiind o alternativă utilă numai într-o penurie de muniţie. Shadow Warrior schimbă regulile şi plasează sabia în centrul atenţiei. Nobitsura evoluează pe parcursul poveştii şi se transformă într-o veritabilă „doborâtoare de zei”, substituind orice scuipătoare de plumb fantezistă într-o încăierare cu un grup de spirite malefice materializate. Pe deasupra, un sistem inconfundabil de lovituri şi puteri magice Ki augmentează mistic tehnicile kenjutsu stăpânite de Wang. Sub îndrumarea lui Hoji, eroul învaţă combo-uri ofensive foarte puternice şi abilităţi defensive extraordinare, utile în luptă.

Metoda de activare a magiei Ki implică executarea unor mişcări caracteristice jocurilor din categoria Mortal Kombat sau Street Fighter: un double-tap al tastelor direcţionale, urmat de apăsarea butonului stâng de pe mouse dezlănţuie un atac melee, în timp ce finalizarea cu butonul drept canalizează energiile protective sau vindecătoare. Pe nivelul de dificultate Hard, healing-ul şi scutul sunt două aptitudini imperative – altminteri jocul devine copleşitor. Între Ki şi plasmidele din Bioshock există o asemănare evidentă, cu precădere atunci când sunt folosite în tandem cu altă armă. Pe lângă katana, Lo Wang dispune de steluţe ninja, un revolver impunător, un pistol mitralieră futurist, o arbaletă automată, o puşcă formidabilă pe distanţe scurte, un aruncător de flăcări şi un lansator de rachete. Toate armele pot fi îmbunătăţite cu gadget-uri speciale – cumpărate cu bani colectaţi din lumea jocului –, dispozitivele instalate adăugând noi proprietăţi distrugătoare ori un mod de tragere alternativ. Pe de altă parte, magia necesită un sistem de upgrade ceva mai complex.

Combinaţiile spectaculoase de lovituri sunt recompensate cu puncte Karma, utile în deblocarea noilor atacuri, iar tehnicile defensive (marcate prin tatuaje Yakuza) folosesc cristale Ki, păstrate în altare uşor identificabile. Datorită evaluării eficienţei, Shadow Warrior te obligă să recurgi la întreg arsenalul, dând naştere unui sistem de progres RPG-istic unic. Sunt realmente stupefiat de amploarea arborilor de talente şi felul aparte în care gameplay-ul este direct influenţat de build-ul încropit de jucător. Inamicii nu sunt foarte diverşi, dar toţi presupun o abordare diferită. Cu toate că oponenţii umani şi demonii obişnuiţi nu depăşesc condiţia de carne de sabie pentru Nobitsura Kage, lighioanele cu gabarit depăşit sunt o adevărată durere în shiri. „Balrogii” şi „necromanii” (N.r: nu sunt denumiri oficiale) se comportă asemenea unor mini-boşi, distrugerea lor implicând un balans între tactică şi viteză.

Vă recomand o investiţie consistentă de Karma în ramurile Katana Mastery, Mind, Knowledge şi Movement. Veţi lupta cu Oni animalici, Itsumade zburători, înspăimântătoarele Onibaba, scheleţi şi brute încornorate, prin temple Shinto, pagode budiste, peşteri, cimitire, păduri de bambus, uzine Zilla, castele şi munţi. Shadow Warrior nu face rabat la conţinut, căci campania single se întinde peste 17 capitole mari şi late, cu o durată totală de aproximativ 15 ore. Punctele culminante ar trebui să fie încleştările cu boşii Ancestrali, desfăşurate în arene gigantice din Tărâmul Umbrelor, însă uşurinţa acestora şi repetitivitatea supărătoare eclipsează estetica zonelor. Păcat, fiindcă Shadow Warrior putea livra nişte cafturi titanice, mai intense decât cele din God of War sau Darksiders. Simt asta în confluenţa Ki, locul de unde pisicile primesc semnale înaintea unui cutremur.

Hard Harakiri

Grafic, reboot-ul Shadow Warrior este o realizare impresionantă. Aşa cum spuneam mai devreme, locaţiile arată formidabil, iar animaţiile monştrilor sunt foarte bine realizate. Iluminatul armonios şi culorile vibrante m-au lăsat cu gura căscată până la genunchi, întrucât nu credeam motorul Road Hog capabil de aşa ceva. Pentru mine, elementele de maximă importanţă sunt reprezentate de fizica ragdoll şi efectele loviturilor de sabie – punctele focale într-un FPS ultra-violent cu o katana pe post de armă principală. Puţine alte jocuri reproduc atât de precis impactul unei lame ascuţite în fleica de drac, tăieturile verticale, diagonale şi orizontale despicând realist trupurile satanice.

Scena unei bătălii din SW seamănă cu un câmp de luptă din benzile desenate Warhammer: bălţi de sânge, viscere, membre – toate zac împrăştiate, aşteptând sosirea departamentului de curăţenie (pe care îl primiţi la pachet cu ediţia GOG, în Viscera Cleanup Detail). În plus, spre bucuria generaţiei ’90, polonezii din spatele splendidului joc au avut grijă să nu omită „figurile de stil” reprezentative FPS-urilor de acum 15 ani, cum sunt uşile încuiate sau barierele codificate în culori. Coloana sonoră, compusă de Krzysztof Wierzynkiewicz, aproape că depăşeşte prin meritul artistic valoarea producţiei jocului şi completează perfect momentele intense de acţiune, cu un instrumental tradiţional nipon.

Violent, obraznic şi izbitor de cool, Shadow Warrior este un reboot/remake realizat ca la carte, ce-şi depăşeşte condiţia modestă cadru după cadru, precum un crap Koi într-un bazin cu crapi comuni, de baltă. Nu e un titlu AAA în adevăratul sens al cuvântului, deşi poate da lecţii multor francize moderne cu pretenţii. Savuraţi-l cum se cuvine, lângă un sake servit dintr-un craniu de tartor.