(…) și alți balauri

Întâmplarea (sau mai subtilele lucrări ale lumii și minții umane, dacă nu chiar însuși Dumnezeu) a făcut ludonarativul să fie dezbaterea aprinsă care totuși nu a avut loc niciodată. Cultura gameristică e împânzită de concepte și concepții, fiind în parte influențată de ceea am amintit mai sus: vârsta fragedă de fecior a mediului, marcată și de creșterea relativ rapidă a jocului video într-o industrie mai mult ca bănoasă.

Mulți alți balauri există și sunt tratați destul de des în aceeași manieră: fie devin subiecte trendy (ca apoi să fie dezumflate), fie devin termeni fițoși pentru că, până la urmă, „vorbim despre jocuri”. 

Consider că atât vocile ascultate de către mase, cât și cele specializate (da, există cercetări și teze doctorale care analizează anumite aspecte din jocuri), împart datoria de explorare și educare. Fie că intelectualizăm sau nu suficient jocurile și experiența individuală de joc, realitatea rămâne aceeași: există mecanisme în spate ce pot fi studiate pentru a le identifica și utiliza… și este simultan în favoarea dezvoltatorilor și a consumatorilor să conștientizeze. 

Și poate câteodată vreunul dintre voi va vrea să vorbească pentru numărul imens de povești care pot fi spuse în baza acțiunii din WoW, fără a necesita citirea unui singur quest log.

Adevărul e că, deși mă doare kokoro-ul să folosesc black soul gems în Skyrim pentru a captura sufletele oamenilor… bă, mutra banditului ăluia tot nu-mi plăcea.