Poate că nu toţi americanii cunosc ţările europene (aşa cum nici noi nu ştim să punem degetul pe hartă cu încredere când auzim de Baton Rouge sau Milwaukee), poate că unii texani nu cred că lumea este mai veche decât Biblia şi consideră sistemul heliocentric un mit, dar aliaţii noştri de peste ocean au înţeles perfect ce înseamnă sportul: o celebrare a potenţialului uman, purtată pe aripile spiritului comercial marca Budweiser. Practic, huliganismul sportiv este inexistent în Statele Unite, fanii prezenţi pe stadioane celebrând alături de echipa favorită şi bucurându-se de spectacolul oferit aşa cum se cuvine – uneori cu bere, alteori cu hot dogs, din cand in cand cu alte reclame pe Jumbotron. Da, majoritatea americanilor sunt graşi, educaţi şi responsabili în societate. Vă vine greu să credeţi acest lucru? Dar dacă v-aş spune că disciplina auto NASCAR, extrem de populară în US of A, este infinit mai complexă decât vă puteţi imagina urmărind o tură de circuit din Daytona 500, aţi putea considera valida această afirmaţie? Ha? Desigur, veţi spune, sunt necesare argumente. Ei bine, îmi voi argumenta dragostea pentru sportul american cu motor folosindu-mă de NASCAR The Game 2013 drept suport.

Sintetizată, disciplina NASCAR (National Association for Stock Car Auto Racing) poate fi descrisă sub forma unui carusel de mare viteză, desfăşurat pe circuite mai mult sau mai puţin ovale. Multitudinea de maşini prezente pe pistă respectă norme stricte de construcţie şi performanţă, accentul fiind plasat pe abilitatea pilotului de a menţine întreagă maşina într-un pluton ultra-compact la peste 300 de km/h şi pe capacitatea acestuia de a găsi întotdeauna trasa optimă în cadrul virajelor. NASCAR 2013 simulează binişor tot ce ţine de cursele auto americane, începând cu regulamentul complex şi terminând cu fizica bolidului – inclusiv efectele de aerodinamică, importante in momentul depăşirilor. Nu vă aşteptaţi la un Gran Turismo 6 sau RACE 07, căci vorbim despre o producţie adresată publicului larg, sponsorizată de Sprint. Prin urmare, nu lipsesc elementele arcade, scoase parcă din anii ’90, şi tipicele momente de product placement intensiv, ce amintesc de o transmisiune televizată. Pe de altă parte, în NASCAR 13, mecanica jocului iese în evidenţă datorită părţilor bune, executate prezentabil de către producători.

Primul element observabil este meniul jocului. Realizat după un model oarecum inspirat din DiRT2, aranjamentul opţiunilor şi fundalul dinamic, construit folosind motorul grafic, mi-au lăsat o impresie plăcută. Deşi NASCAR 13 pare genul de joc pe care te-ai aştepta să îl întâlneşti lipit pe o cutie de cereale Nesquick, nimic din producţia celor de la Eutechnyx – infami din cauza eructaţiei digitale Ride To Hell: Retribution – nu indică prezenţa unui JBR (“joc cu buget redus”, termen pe care mi-l asum). În fond, nu este prima oară când echipa de britanici dezvoltă un joc auto incredibil de american, căci Eutechnyx a mai produs, printre altele, şi Inside Lane, cu Dale Earnhardt Jr. pozând pe copertă într-o poziţie similară cu cea de pe tricoul meu semnat. În orice caz, deşi gloriosul NASCAR Racing 4 (Papyrus, 2001) rămâne cel mai bun simulator de stock car racing, nici ediţia anului 2013 nu se lasă mai prejos. Jocul nu dezamăgeşte din punct de vedere grafic: maşinile, interioarele şi circuitele sunt recreate cu fidelitate, pentru a transmite o senzaţie cât mai apropiată de cea a unui weekend de curse real. Însă, fără orice urmă de îndoială, sunetul este punctul forte în NASCAR 13. Răgetul unor motoare V8 de 5.87L marca Ford, Chevy sau Toyota, ce produc aproximativ 750CP, are darul de a seduce urechile oricui, indiferent de nivelul pasiunii investite în automobil ori cultura curselor auto.