În calitatea mea de copil al tranziției, nu am avut acces la prea multe jocuri și nici nu aveam mijloace de informare pentru a ști ce se întâmplă în partea cealaltă a fostei Cortine de Fier. Totuși am amintiri vagi despre jocuri cu dischete pe care le vedeam în vitrinele magazinelor, purtau emblema ”Sega” și erau însoțite de etichete cu prețuri exorbitante. La vremea respectivă eram fericitul deținător al unui Terminator 2 (clonă NES/Famicom) și al unui PC cu procesor Pentium I de 66 Mhz, 16 MB de memorie RAM și placă video care suporta maxim 256 de culori.

Timpul mi-a acordat totuși ocazia de a învăța ceva mai multe despre istoria jocurilor, iar deschiderea vămilor și ridicarea accizelor au contribuit la răspândirea pe piața românească a unor console care nu au fost comercializate niciodată în perioada de glorie. Iar Sega 32X este un capitol interesant din timpul războaielor purtate de Nintendo și Sega în anii 90: o încercare memorabilă de a doborî obstacolele și limitările tehnice ale sistemului Genesis/Megadrive care a demonstrat încă o dată de ce jocurile calitative sunt mai importante decât megahertzii, biții și numărul de poligoane ce pot fi afișate pe ecran.

Deși 32X este deseori amintit de istorie ca fiind un eșec, există intenții bune care se ascund în spatele inițiativei, precum și ambiții mărețe care nu au reșit niciodată să fie îndeplinite. Toate aceste idealuri au fost surprinse de istoricul gameristic Nostalgia Nerd într-un clip bine documentat și riguros cercetat pe care vă invit să-l vizualizați. Cine știe, poate că veți fi inspirați de ambițiile Sega pentru a prelungi perioada de viață a unei console depășite din punct de vedere tehnic și veți învăța din greșelile lor!