“All your base are belong to us”

Din tot ce v-am descris până acum, este evident că SoW a îmbogățit enorm formula originală. În afara sistemului de luptă, toate componentele de gameplay au primit atenția cuvenită. Monolith și-a propus în mod evident să facă din sequel ceva mult mai îndrăzneț, să inoveze pe toate planurile.

Construcția unei armate, asedierea cetăților și ocuparea lor este, de altfel, un element cu totul nou. Pe măsură ce dominați căpetenii, veți deveni din ce în ce mai pretențioși. Căpeteniilor li se pot da roluri importante în armatele de asediu, fiecare dintre ele poate primi unități adiționale pentru atac. Cucerirea poate fi dificilă, totul depinde de nivelul armatei care o păzește. Punctele de control pot fi ocupate destul de simplu, însă lupta cu warchief-ul aflat la conducere se poate dovedi crâncenă. După cucerire, cetatea trebuie ocupată cu trupe, deci jocul te forțează să alegi căpeteniile pe care le lași în urmă pentru apărare. Fortărețele odată ocupate devin disponibile în online pentru atacul altor jucători. La rândul vostru, puteți, de asemenea, asedia. E un fel de PVP strategic, care adaugă un strat de adâncime în lista de activități și surse de recompense. Puteți trimite căpeteniile în arenă pentru a crește în nivel sau a le privi cum mor, dacă nu aveți destulă baftă.

Harta abundă într-o sumedenie de obiecte care pot fi colecționate, queste secundare prin care retrăiți bătăliile lui Celebrimbor, fragmente distorsionate din amintirile lui Shelob pe care le puteți reconstrui, cuvinte în elfă veche inscripționate pe pereți, pe care le puteti descifra și mai apoi repune în ordinea corectă pentru a deschide uși secrete către ascunzișurile lui Celebrimbor. În cazul celor din urmă, recompensa este întotdeauna o piesă de echipament legendară. Turnuri pot fi escaladate pentru a fi curățate de corupția lui Sauron, și mai apoi folosite pentru a descoperi unde sunt ascunse toate cele de mai sus. Nici aici însă nu se întâmplă nimic automat, ci vă veți folosi de privirea lui Celebrimbor pentru a le descoperi în peisaj.

Inainte sa devină Minas Morgul, actul întâi ne lasă iluzia ca am putea salva Minas Ithil. Într-un sandbox e cam greu să vorbim despre level design, mai degrabă map design. Oricum ar fi, diversitatea mediului este exemplară. Munți, văi, dealuri și arhitecturi diverse lasă doar rareori loc pentru déjà vu. Se observă migală, atenție la detalii. Pe scurt, munca pe care au depus-o pentru ca SoW să arate superb. Pe Xbox One, din păcate, viteza de mișcare a lui Talion scoate din când în când la iveală câte o textură mai ciudată. Însă în 99% din timpul petrecut în joc, din punct de vedere grafic, nu veți simți că jucați, poate, pe cea mai slabă consolă (ca și putere de procesare) aflată în momentul de față pe piață. Grafic, SoW este foarte bine optimizat pentru Xbox One, astfel încât jocul să arate cât mai aproape de impecabil. Cum ar fi pe un PC bine dotat.