REVIEW: Assassin’s Creed Odyssey
Adrestia este atât mijloc de transport între insule și peninsule, cât și un hub fast travel ce poate fi andocat strategic în porturi, înainte să călătorești per pedes sau călăre către următorul obiectiv. De exemplu, nu de puțin ori m-am trezit explorând împrejurimile Atenei, ca mai apoi să încep o linie de misiuni pentru a îmbuna zeița Artemis cu o serie de trofee epice la zeci de mile distanță.
Pe cuvântul meu de cercetaș că nu am realizat cât de departe mă aventurasem prin sălbăticia plină de capre și măslini a Greciei, întoarcerea la Adrestia fiind o soluție eficientă. Apropo de vânătoare, Odyssey îți pune la dispoziție trei ramuri cu abilități: Hunter, Warrior și Assassin.
Nu cred că sunt necesare explicații suplimentare despre rolul fiecăreia, însă trebuie menționat faptul că build-urile sunt flexibile și pot fi oricând resetate pentru câteva drahme, iar armele și armurile upgradate la fierari cu resurse adunate de pe hartă.
Καταπολέμηση ή Συζήτηση
În Assassin’s Creed Odyssey, sabia nu bate mereu gura. Desigur, poți alege sulițe, ghioage, topoare sau arcuri cu săgeți – dar cu un ansamblu de personaje istorice precum Herodot în compania eroului ales la începutul campaniei, ar fi indicat să lași povestea să curgă în ritmul ei. Încercând să elimini Cultul lui Kosmos (al cărui lider suspectez că este Mironis Kosmas), te trezești captiv în firele întortocheate ale propriei familii spartane, implicate până în măduva oaselor în Războiul Peloponesiac.
Numai că tu ești un misthios, un mercenar liber să aleagă în ce tabără luptă, o mecanică foarte inteligentă de destabilizare a provinciilor prin atentate și asasinate conducând la bătălii decisive pentru a stabili un cuceritor. Recompensele sunt de cele mai multe ori epice sau legendare și te vor ajuta vizibil. Foarte fain sistemul de combat, ce te îndeamnă să combini atacuri melee stealth cu șarje brutale și rafale de săgeți.
Aproape că pare un brawler pe alocuri, ceva mai tactic. Designerii Ubisoft au nimerit superb formula de gameplay, implementând o bară de acțiuni segmentată, din care abilitățile mușcă cu sete. La revedere zdrobituri de butoane, bine v-am găsit înjunghieri calculate cu +10% Assassin Damage!
S-au inspirat până și din Shadow of Mordor cu un vârf de Grand Theft Auto, prin introducerea unor mercenari plătiți să te vâneze când comiți ilegalități. Poți să-i mituiești, evident, deși este infinit mai satisfăcător să le strecori sula lui Leonidas între coaste și să le furi echipamentul. Astfel crești în reputație și îți faci loc într-o ierarhie care mi-a adus imediat aminte de Nemesis-ul căpeteniilor orc.
4 Comentarii
Gamer
Nice o mai inviat un pic siteul mai e mult pana la revista ?
Aidan
Asa-i ca parca altfel se misca lucrurile? Te unge la suflet site-ul asta 🙂
Catalin
Super review-ul. Imi era dor de astfel de articole. Imi imaginez cum era daca ar fi fost in revista, trebuia sa setez tastatura pe greaca si sa tastez in google translate. Precum pe vreamea link-urilor cu recomandari din level. Da, in loc sa imi fac task-urile la lucru, m-am trezit dand cu copy/paste greaca pe google translate
Aidan
Planul meu este sa recuperez terenul pierdut. Mind this, fac toata chestia asta din pasiune. Echipa formata din mine si Mircea castiga fix 0 bani din treaba asta – ba chiar acumuleaza datorii :))))