Dar și îngrijorat. Jocul mi-a părut un pic cam sec. Totul a fost prea ușor și nici nu mai intuiam alte straturi strategice. Din păcate, următoarele 3-4 partide de test, în care am încercat tot ce mi-a trecut prin cap, doar pentru a vedea cum reacționează AI-ul, dar și pentru a fi sigur că nu mi-a scăpat ceva, mi-au confirmat fricile. Toate deciziile pe care le iei la începutul unui meci par deosebit de importante, ceea ce face startul în joc cea mai interesantă parte a lui. Imediat ce înveți cum să strunești resursele de care vă povesteam, deciziile vor fi în 90% din cazuri aceleași și tot jocul va deveni plictisitor. În partida de mai sus nu am fost atacat, nu pentru că am fost eu vreun geniu diplomatic, ci pentru că AI-ului puțin îi pasă de tine, atâta timp cât are unde să se mai extindă. Și de ce nu? Aici, două civilizații care au ales afinități total opuse (Armonie și Puritate, de exemplu), pot coexista fără probleme, chiar dacă granițele lor se ating. Nu există influențe, tensiuni, presiuni. Nici măcar comerțul nu mai are efectele benefice sau negative din CiV. Din când în când conducătorii celorlalte state o să te mai arate cu degetul, cum că ai luat-o pe căi greșite, dar atât.

Poți să decizi să te armonizezi și în același timp să distrugi toată fauna planetei, fără niciun fel de consecințe negative. În C:BE nu prea există alegeri cu impact nefavorabil. Jocul nu vine cu niciun fel de extra provocări. Mi-ar fi plăcut ca planeta să se trezească la viață și să reziste teraformării excesive. Sau să-și schimbe polii și pentru ceva timp (până reușim să înlocuim toți solenoizii) energia produsă să devină zero (ce te mai învață și filmele astea). Sau poate să descoperim vreo boală care să afecteze pe toată lumea. Orice! Nimic. Presupun că d-asta majoritatea Minunilor sunt atât de puțin puternice/importante, pentru că altfel boom-ul economic constant și atât de nerealist pe o planetă străină, ar fi devenit prea evident. Această minimalizare a Minunilor este un minus de care s-a plâns și Marius în recenzia pentru Civilization V. Un minus rectificat până la urmă cu ajutorul expansion-urilor. Dacă am înțeles bine, sunt foarte mulți care au jucat și rejucat Civ-urile anterioare doar pentru a se bucura de Minunile create sau descoperite. Ceea ce mi-a dat de gândit, pentru că în C:BE, Minunile… sunt prezentate sub forma unor schițe (blueprint-uri) simpliste cu un mic citat lângă. Nimic grandios aici, cu atât mai mult cu cât multe dintre bonusurile lor pot fi reproduse ușor cu ajutorul a două-trei construcții generice. Am deschis un Google și am căutat să văd cum arată Minunile jocurilor anterioare, moment în care Beyond Earth s-a dus dracu’!

 
După alte zeci de filmulețe vizionate a devenit clar că cea mai mare problemă a lui C:BE este lipsa de personalitate. Celelalte Civ-uri sunt congruente cu istoria omenirii și chiar dacă puțin îți pasă (deși în acest caz nu văd de ce te-ai apuca de un astfel de joc) de ce s-a întâmplat în trecut, nu ai cum să nu te bucuri în momentul în care reușești să construiești o piramidă și jocul ți-o prezintă în toată măreția ei. Nu ai cum să nu fi stresat (și să te întrebi: oare?) când ți-ai supărat vecinul, pe Marele Gandhi, cu nuclearele lui. Beyond Earth este locul în care producătorii trebuiau să pluseze în prezentare, pentru că nimeni nu cunoaște noii lideri. Cine sunt Suzanne Marjorie Fielding sau Elodie? Cred că multora dintre noi nu ne pasă nici măcar pe cine reprezintă: American Reclamation Corporation și respectiv Franco-Iberia (toate, nume inventate). În loc să le contureze personalitatea și să le sublinieze foarte bine atributele, să ne facă să-i îndrăgim, urâm, înțelegem, să ne pese, Firaxis a decis că cea mai bună soluție este să dea copy-paste la tot ce spun. Nu contează cu cine ai o conversație în panoul diplomatic, răspunsurile la întrebările tale vor fi exact aceleași. Toți îți denunță acțiunile cu exact aceleași cuvinte și bineînțeles și tu îi minți sau îi trimiți la origini pe măsură. Toți sunt o apă și-un pământ, „calitate” care se reflectă și în trupe, orașe și construcții, identice pentru toată lumea. Dacă apuci să joci Endless Legend, te bufnește și râsul (amar), când încerci o comparație. Sunt două rase în EL, un joc fantasy, mai SF decât toate civilizațiile lui BE la un loc.

 
Înțeleg, ar fi fost imposibil ca toate tehnologiile prezentate să fi avut sens, imaginați-vă cât de mult ar fi trebuit să studieze și la ușa a câtor universități, laboratoare, oameni de știință și profesori ar fi trebuit să bată, pentru ca tot ce descoperi și construiești în Beyond Earth să aibă la bază invenții avangardist-moderne sau tehnologii ce par că o să schimbe lumea. Cu toate astea, puteau să se străduiască un pic mai mult măcar în privința Minunilor. Să le prezinte succint, dar grandios, și să ne lase să ne întrebăm. Să obsedăm apoi când descoperim că nu sunt departe de adevăr sau chiar atât de incredibile pe cât par. Star Trek a fost creat în acest fel și oamenii încă orbitează în jurul lui. Cărțile lui Jules Verne nici nu mai sunt considerate SF și totuși fani se nasc în continuare. Inițial am crezut că poate e vina mea, poate am ajuns să fiu prea cinic și să cer prea multe de la jocurile mele, așa că am lăsat deoparte citatele penibile care însoțesc Minunile și am început să le citesc descrierile din Civilopedia. Nici măcar ele nu au reușit să mă convingă. De fapt, au reușit să facă totul chiar mai neclar decât era înainte. Definițiile aduc în discuție momente istorice nicăieri prezentate, elemente chimice și procese de bază inexistente, cuvinte inventate ce țin loc de mișcări filozofice, artistice, culturale, care pentru noi nu înseamnă nimic.