Or, trecerea de la ecosistemul tropical la cel himalaian, de la brutalitatea haotică a piraților moderni la cruzimea unei dictaturi organizate în jurul unui personaj pe cât de excentric, pe atât de sinistru, s-a realizat cu dezinvoltură. Privit în ansamblu, FC4 lasă impresia unui soi de extindere naturală a jocului din 2012, de parcă același Jason Brody și-a schimbat identitatea, fugind de trecut spre piscurile Kyratului.

Cu scopul simplificării narațiunii, Ajay Ghale vorbește puțin și execută orbește ordinele contradictorii primite din direcțiile celor doi lideri ai grupării de gherilă – grupare cunoscută drept The Golden Path (fără legătură cu planul lui Leto Atreides II din Dune), moștenită pe linie paternă: Amita reprezintă simbolul feminin al progresului, tigroaica dispusă să recurgă la orice subterfugiu pentru a-și salva puii. La polul opus se află Sabal, avatarul tradiției, spiritualității și loialității, elefantul care strivește orice îi amenință liniștea sau echilibrul. Am găsit interesantă bifurcarea campaniei, majoritatea misiunilor principale permițând două abordări radical diferite. Consecințele acțiunilor tale sunt imediat resimțite în cadrul facțiunii rebele, căci sprijinirea unui lider conduce la atenuarea ideologiei și puterii celuilalt.

Există mult conţinut în Far Cry 4, inclusiv sub forma misiunilor secundare. Harta imensă este structurată într-o manieră propice explorării, iar eliberarea turnurilor radio (concept cu trimiteri puternice către sincronizarea din seria Assassin’s Creed) descoperă mereu zeci de puncte de interes. Mai departe, cucerirea garnizoanelor controlate de soldaţii lui Pagan Min (cu un AI execrabil) face loc extinderii Golden Path către arealul de influenţă al unor fortificaţii superioare, stăpânite de trei figuri cheie din subordinea dictatorului: torţionarul De Pleur, psihotica Noore şi Yuma, un soi de văduvă neagră îndrăgostită de stupefiante – fiecare cu roluri esenţiale în intrigă. Schimburile de focuri au rămas la fel de intense, ceea ce aşază varietatea de arme configurabile într-o lumină favorabilă – cu toate că s-ar putea să rămâneţi fixaţi pe două dintre ele, aşa cum am rămas eu. Arcul cu săgeţi şi arbaleta cu repetiţie sunt fantastice şi oferă posibilitatea unui stil de luptă stealth, foarte satisfăcător.

Toate elementele de mai sus coagulează soluţia dinamică ce se confundă cu gameplay-ul jocului produs de Ubisoft Montreal, peste care se adaugă prezenţa unei game variate de vehicule – camionete, aeroglisoare, ELE-FUCKING-FANȚI, deltaplane, elicoptere, bărci etc. –, obiecte colectionabile, sistemul antrenant de crafting bazat pe vânătoare şi recoltarea de plante sălbatice, împreună cu un ansamblu intuitiv de abilităţi, fragmentat în două ramuri: Tiger şi Elephant. Calea tigrului orbitează în jurul agresivităţii, deblocând noi atacuri melee ori sporind eficienţa armelor, în timp ce talentele oferite de branşa elefentului sunt orientate spre rezistenţă şi bonusuri practice.