Far Cry 4 este unul dintre puţinele jocuri open-world în care m-am simţit obligat să explorez fiecare colţişor al hărţii. Grafica superbă pune în valoare locaţia, flora şi fauna active insuflând viaţă mediului. Pe deasupra, Ajay poate escalada stâncile folosind o coarda dublă de rapel, spre “deliciul” celor dornici să experimenteze senzaţia de vertij digital. Altfel spus, nenumărate activităţi menţin gradul de imersiune la cote everestice, diversitatea lumii aducându-mi aminte de magnitudinea lui Black Flag.  Metaforic, FC4 seamănă cu goana după un graffiti realizat de C215, sub amenințarea constantă a unui vultur mâncător de oameni. Veți pricepe ce vreau să transmit.

Dacă palpitaţiile Kyratului laic, militarizat şi sălbatic nu mai sunt suficiente, există întotdeauna posibilitatea scufundării în cruciada personală purtată de Longinus, experimentarea drogurilor improvizate de Yogi & Reggie, arena sau parcurgerea unei călătorii spirituale în Shangri-La. Când spun “călătorie spirituală” mă refer la pătrunderea totală într-un univers mistic paralel, în pielea războinicului Kalinag. Armele, oponenţii, cromatica şi înfăţişarea nivelurilor m-au trimis cu gândul la estetica din Life of Pi – deşi Kalinag ucide demoni Rakshasa înarmat cu un arc magic, acompaniat de un tigru alb sublim. Shangri-La este, incontestabil, un joc în joc, cu mecanici şi obiective absolut diferite.

Din Far Cry 4 nu lipseşte elementul multiplayer asimetric, excelent realizat, dar afectat ocazional de probleme tehnice. În plus, când modul co-op refuză să funcţioneze din cauza conectivităţii, începi să te întrebi dacă serverele Ubisoft funcţionează pe bază de porumbei voiajori şi sârmă de rufe. Totuşi, atunci când astrele se aliniază şi MP-ul intră în funcţiune, distracţia atinge valori ridicate, graţie cocktailului arme + şamanism + vehicule + elefanţi, flambat într-un creuzet turnat din moduri PvP originale.

Mă întreb acum, după ce am experimentat multiplele finaluri posibile, dacă nu cumva Pagan Min este un fashion icon prost înţeles – da, povestea principala oferă câteva concluzii diferite, în funcţie de alegerile făcute pe parcursul campaniei şi toate sunt introduse mirific de The Bombay Royale. Încerc să găsesc defecte celui de-al patrulea Far Cry, însă cu excepţia personajului principal lipsit de individualitate, ocazionalele probleme tehnice şi împrumuturile tăiat-lipit din FC3, creaţia celor de la Ubisoft este impresionantă şi garantează ore întregi de distracţie. Atenţie doar la vulturii drogaţi!

8.5