Mi-ar fi plăcut să scriu recenzia pentru Rise of the Tomb Raider și să prind cu ea paginile răposatei reviste. S-a făcut treabă bună cu materialul RotTR, dar aș fi vrut să duc mai departe o idee subliniată apăsat în review-ul reboot-ului: cea în care declaram tare și răspicat că noua Lara Croft este de 1000 de ori mai interesantă și impresionantă decât personajul original.

Shadow of the Tomb Raider, capitolul III din saga aventurierei urmărită de accidente, prăpăstii, supranatural, Trinity și noroi este un monument action-adventure închinat Larei de către Eidos Montreal – o viziune mai întunecată a aceleiași formule.

Altfel spus, atenția cade acum pe complexitatea morală a eroinei, stealth și explorare. Or, fix aceste trei elemente îl fac un joc imposibil de ratat.

America fără Columb

Ați auzit de Paititi? Nici eu, până la Shadow of the Tomb Raider. E un fel de El Dorado, dar incaș. Un oraș legendar dintr-o perioadă istorică extrem de complexă, un segment temporal în care America era mai puțin înțeleasă decât mecanica cuantică.

Și cum Lara Croft trebuie să își bage nasul în orice problemă care nu are o soluție la chestiunea „cum de nu s-au intersectat cele trei mari civilizații pre-columbiene într-un mod similar cu cele europene?”, războiul ei cu organizația creștin-ortodoxă Trinity (aka BOR) își mută frontul în junglă, unde Dani o pândește din umbră, gata să o zidească în pereții tencuiți cu har ai Mega-Catedralei.

Asta se întâmplă când te mănâncă în curul Camillei Luddington să salvezi omenirea și dai greș, iar dușmanii îți fură o cutie mesoamericană capabilă să pornească Apocalipsa, la care se adaugă o eclipsă totală, sacrificii umane, zei păgâni și niște dezastre naturale teribile. Nu vă mai dau spoilere, fiindcă povestea e chiar făină și oricum nu mai citește nimeni recenzii de 10 pagini online.

Da, este fix același Tomb Raider, dar cu mecanici survival și combat „îmbunătățite”, scriptate la sânge și regizate după rețeta filmelor de acțiune cu mult CGI. Lara și Jonah sunt absorbiți de conflictul unui oraș mitologic – un fel de melting pot maya-inca-azteca –, Trinity scoate la înaintare trupele speciale, iar animalele sălbatice te atacă pe ritmuri de muzică tribală bombastică.

Faza cea mai tare e că toate aceste elemente funcționează perfect când sunt puse cap la cap și turnate peste o hartă uriașă cvasi-open-world, segmentată în hub-uri explorabile din colț în colț. La urma urmei, iese ceva distractiv și captivant. Adică tot ce contează într-un Tomb Raider.