Oovee au vândut enorm, mai bine de 150 de mii de exemplare, ceea ce le permite să îmbunătățească în continuare titlul. Au promis că o să mai adauge hărți, poate și camioane, o cameră din interiorul cabinei, control mai bun cu gamepad-ul, dar și salvări pentru fiecare hartă. Atenție, în versiunea jucată de mine, dacă porneam o altă hartă, pierdeam tot ce făcusem pe cealaltă. Cum jocul este permisiv și mod-abil, comunitatea este și ea foarte activă. Sute de alte accesorii și mașini au fost create. Vrei să te dai cu un tir modern? Dar cu un buggy? Download-ezi și încerci.

 
Dar să revin. În momentul în care am descoperit MAZ-ul 7310 într-o carieră de piatră și după ce l-am reparat, m-am îndrăgostit total de acest joc. 7310 este visul ud al oricui iubitor de diesel-punk, un monstru folosit pentru a căra rachete sau pentru recuperarea utilajelor împotmolite, cu un motor enorm de aproape 39 de litri. Faptul că există în realitate și felul în care arată, ca un gigant cu 8 roți folosit pe alte planete, este miraculos. Conduci de la înălțimea pomilor și asculți motorul cum toarce greu, cum se mai îneacă din când în când, cum re-pornește. Sunetele sunt impecabile în joc. Apoi privești la fumul greu scos de eșapament, cum tremură cabina și tabla și te gândești, „ce realizare incredibilă”! În scurt timp l-am descoperit și pe fratele lui mai mic, MAZ-ul 537, și am început să car bușteni cu el. O plăcere! Am terminat prima hartă și eram prins cu totul. Am pornit harta doi, după vreo 10 ore de joacă, cu nesaț. Am început să strâng toate mașinile la garaj și să le parchez ca la expoziție, cu mândrie și satisfacție.

 
Am observat că majoritatea celor care au dat titlului note mici s-au plâns că jocul este plictisitor și că nu ai prea multe de făcut, explorezi, recuperezi mașini, cari bușteni și atât. Total neadevărat, sunt sute, dacă nu mii de lucruri de făcut și gândit. Trebuie doar să le apreciezi. Apoi am văzut plângeri cum că toate hărțile puse la dispoziție sunt la fel. Din nou, foarte neadevărat! Poate că estetic arată la fel, pădurile nu sunt atât de variate în Rusia europeană, dar provocările sunt cu totul altele. Prima hartă este variată și te lasă să încerci toate mașinile, accentul cade pe explorare și recuperare, harta doi însă, nu-ți pune la dispoziție decât câteva vehicule și vine cu niște serpentine înfricoșătoare, mai ales noaptea, când cobori cu un camion mai lat decât drumul. Aici transportul buștenilor este mult mai dificil, trebuie să gândești și să încerci să ghicești din timp care vor fi problemele.

Spintires nu este Crysis dar asta nu înseamnă că nu te va lăsa din loc în loc cu gura căscată. O șosea încă iluminată în dimineață. O cărare care traversează pădurea în mijlocul nopții, vizibilă doar cât bate faza lungă. O baltă în care se reflectă un apus roșu. Ceață, arhitectură autohtonă etc.

 
Nota este dată din punctul de vedere al unui iubitor de simulatoare și titluri altfel, care a avut (până la urmă) puterea de a trece peste problemele jocului și s-a îndrăgostit de capacitățile motorului fizic, de dificultate… de părțile bune. În plus, am ținut cont și de faptul că titlul a fost un proiect independent. Echipa a făcut cât a putut cu ce a avut, iar ce a ieșit este mult mai mult decât te-ai aștepta. Dacă ideea de a căra bușteni cu camionul, prin mocirle, bălți, peste bolovani cât pepenii de Dăbuleni, serpentine, podețe și nisip, nu vă face cu ochiul, atunci puteți trece cu vederea acest titlu.