REVIEW: Super Punch-Out!, SNES Classic Mini

Acest articol reprezintă o adaptare a ideilor și intențiilor pe care le-am avut inițial și pe care am decis să le modific pentru a exprima o serie de gânduri tardive (și probabil efemere) care vizează evenimentul tragic care s-a petrecut în ultima săptămână în redacția NIVELUL2. Așa cum probabil ați aflat deja, colegul nostru Flavius Policala a pierdut lupta cu o formă de cancer pe care ținut-o ascunsă cu deosebită măiestrie și pe care a mascat-o printr-un optimism contagios, iar consecința atitudinii sale sfidătoare față de boală mă face să mă aflu printre cei care au fost luați prin surprindere de veste. Personal, în ignoranța și izolarea care m-au caracterizat în ultimele luni, nici am știut că este bolnav. Prin urmare, realizarea întârziată a anumitor fapte și evenimente m-a pus pe gânduri și m-a făcut să reflectez asupra a ceea ce intenționez să fac în continuare pentru proiectul NIVELUL2. Probabil că aș fi putut reveni la scris fără a mă lăsa marcat de realitățile din jurul meu, însă simt că printr-o astfel de abordare aș fi comis o mare nedreptate.

De aceea, am decis ca stilul umoristic și puțin sarcastic pe care intenționam să îl abordez în review-ul pentru ”Super Punch-Out!” să fie exprimat prin intermediul unui dialog imaginar cu Flavius. Mi-am dorit ca acel Flavius optimist și generos pe care am avut ocazia să-l cunosc în conversațiile sumare de pe grupurile N2 să fie parte din acest review și am încercat să-i proiectez atitudinea într-un personaj care-i împrumută din caracteristici. Într-adevăr, nu l-am cunoscut niciodată în persoană și am purtat cu el doar câteva conversații virtuale scurte, dar îmi place să cred că am reușit să îmi formez o impresie corectă și obiectivă despre personalitatea și prezența lui. Orson Welles ne-a învățat în ”Citizen Kane” că nu putem caracteriza viața unui om pornind doar de la ultimele sale cuvinte și răstălmăcindu-le sensul – dar cumva suma de povești și perspective ajută la conturarea imaginii persoanei și îmi place să cred că eu voi oferi una dintre aceste puncte de vedere.

Am ales să îi aduc un omagiu lui Flavius în singurul mod util comunității N2, în speranța că voi realiza un portret sumar al omului pe care l-am pierdut într-un mod tragic.

Ceea ce urmează să fac este oarecum inspirat de dialogurile pe care le-a scris Platon: marele filosof l-a plasat în centrul evenimentelor pe dascălul său Socrate și l-a folosit pentru a exprima ceea ce a considerat că ar fi avut de spus omul pe care l-a cunoscut… În aceeași măsură, câteva dintre ideile mele vor fi proiectate prin intermediul personajului Flavius Policala, dar voi avea grijă să le redau în maniera și în spiritul său caracteristic. Din păcate, niciodată nu avem ocazia de a spune cu adevărat ce gândim înainte ca oamenii să plece din viața noastră și am avut grijă să includ câteva dintre ideile răutăcioase și prejudecățile pe care le-am avut despre Flavius, în situația în care nu știam că se luptă cu o boală care îi va fi fatală. Cu riscul de a mă transforma pe mine însumi într-un clovn antipatic și un anti-erou, voi manifesta gânduri egoiste și răutăcioase pe care le-am avut și pe care, cu siguranță, mulți dintre noi le dezvoltă. Pentru mine scopul este katharthic și auto-ironic. Pentru voi, cei care citiți rândurile următoare, sper că abordarea va fi o lecție pentru a elimina o parte din atitudinile greșite pe care le afișăm atunci când facem judecăți de suprafață și nu privim situațiile în profunzime. Critica este bună și își are mereu locul, dar înainte de toate trebuie să învățăm să fim mai buni și să apreciem ceea ce ni se oferă.

Întrucât Flavius a ales să petreacă ore prețioase din ultimele sale luni de viață scriind despre formele de divertisment care i-au plăcut și care probabil că i-au oferit alinare, consider că singurul mod sincer prin care-i pot oferi un omagiu este acela de a-i invita spiritul și conștiința să realizeze această recenzie alături de mine. Voi avea astfel ocazia de a spune ceea ce nu am avut niciodată ocazia de a exprima și, în același timp, sper că voi reuși să îl reprezint pe Flavius cu toată mărinimia lui exagerată pe care am înțeles-o doar atunci când a fost prea târziu.

Vlad: Deci, Flavius… acum că ai venit la mine în vizită și avem ocazia de a realiza un review împreună, te voi lăsa să alegi jocul pe care îl vom aborda. Trebuie să facă parte din colecția SNES Classic Mini și condiția principală este aceea de a nu-l fi recenzat într-un articol precedent. Ținând cont de pasiunea noastră comună pentru universurile fantastice, propun să aruncăm o privire asupra unui RPG clasic. Ar putea fi ”Final Fantasy”, ”Zelda”, ”Earthbound”… sau poate chiar ”Super Mario RPG”!

Flavius: Sunt interesante propunerile tale, însă nu știu dacă vizita mea va fi destul de lungă pentru a avea timp să analizăm în profunzime titluri precum ”Final Fantasy III” sau ”The Legend of Zelda: A Link to the Past”. Cu siguranță mi-ar plăcea să avem timp să discutăm despre ele și sunt sigur că reprezintă două dintre cele mai influente jocuri de tip aventură/RPG, dar propunerea mea este să alegem ceva scurt, accesibil, dar care ne oferă un subiect interesant pentru analiză.

Vlad: Nu știam că ne grăbim… dar țin să te anunț că deja am scris despre ”Super Mario Kart” și ”Street Fighter II”, iar acestea sunt cele mai abordabile titluri pentru timp limitat. Ba chiar am fi avut ocazia de a juca în doi și de a concura… Ah, ce păcat că nu m-am gândit mai devreme la vizita ta!

Flavius: Uite, ce zici de ”Super Punch-Out”? Unii spun că este un joc de box, dar mie-mi place să cred că reprezintă lupta pe care fiecare dintre noi o duce în încercarea de a reuși în viață.

 

Vlad: Chiar trebuie să fii mereu atât de profund? Este doar un joc despre un boxer debutant care încearcă să își clădească o carieră de succes printre profesioniști. Ba chiar este o caricaturizare a unui sport dur, sângeros și deseori lipsit de glorie. Povestea nu este tocmai ”Rocky” și nici adversarii nu sunt la fel de tehnici sau agresivi precum Apollo Creed sau Ivan Drago!

Flavius: Da, dar dacă stai bine să te gândești, poți interpreta totul ca pe o mare metaforă. Pornești de jos, având doar cunoștințe superficiale ale elementelor de bază și trebuie să înfrunți necunoscutul. Cariera ta este destul de limitată și ai la dispoziție doar câteva lupte pentru a reuși.

Leave a comment