REVIEW: Titanfall 2 (M.I.A.)
Protocol 2: Uphold the Mission
Captivi pe Typhon după o misiune eşuată şi constrânşi de conflictul deschis cu IMC, Jack şi BT apelează la camaraderie, respect, curaj şi legătura comună cu figura eroică a căpitanului Tai Lastimosa pentru a supravieţui. Despre mercenarii Apex Predators, ofiţerii şi liderul lor nu pot spune că reprezintă cei mai interesanţi antagonişti, furnicile din Half-Life 2 având mai multă personalitate. Totuşi, rolul adoptat este unul a la Quake, dacă îmi permiteţi figura de stil – adică există fiindcă într-un FPS trebuie să ai ce împuşca cu sete, iar din acest punct de vedere reuşesc să te motiveze.
Fiecare capitol important al jocului îşi găseşte concluzia într-o confruntare Titan vs. Titan, cu toate că mi-e greu să numesc momentele respective “boss fights”, căci nu implică prea multă strategie. Boşii sunt doar nişte oponenţi puţintel mai periculoşi, cu arme mari şi HP umflat. Cireaşa de pe tort rămâne în continuare gameplay-ul bazat pe cooperarea dintre Coop şi BT, interacţiunea cu mecha-ul curgând organic atunci când lupţi în afara carlingei, asistat de AI, şi demenţial de antrenant când eşti ridicat şi aşezat la manşă. Controlul Titanului nu diferă radical de cel per pedes, dar îţi transmite senzaţia de masă, greutate şi putere. Spre deosebire de Hawken, unde ecranul era invadat de informaţii, BT-7274 are o interfaţă curată, intuitivă, ce face uşoară trecerea dintr-o configuraţie de luptă (Loadout) în alta.
Poţi sintetiza şase astfel de seturi cu abilităţi unice, deşi odată ce descoperi modul Ronin şi scoţi sabia uriaşă din teacă nu prea mai pofteşti la altceva. Desigur, varietatea considerabilă de arme pentru pilot şi diversitatea configuraţiilor robotului deschid nenumărate opţiuni tactice, mai ales atunci când începi să profiţi de faptul că poţi oricând să sari din BT într-un tur al morţii, alergând pe pereţii verticali cu o carabină futuristă în braţe. Titanfall 2 are multe bunătăţi în coş, de la SMG-uri la puşti cu lunetă, shotgun-uri, aruncătoare de grenade şi rachete sau mitraliere uşoare (LMG) – toate având un comportament balistic unic, potrivit în situaţii specifice.
Descoperi repede ce, cum şi unde trebuie folosit, deoarece campania te poartă din junglă până într-o fabrică automatizată de habitacluri, ca mai apoi să ajungi într-un laborator blocat între două falii temporale. Câte medii, atâţia inamici şi un AI cam la fel de fixat pe extreme – la baza ierarhiei sunt soldăţeii tâmpiţei şi iuţi la mânie aka “goons”, iar din vârf privesc semeţ, cumva flexibil cognitiv, Titanii IMC-ului şi adaptabilitatea lor feroce. Of, Titanfall 2, eşti ca un evantai într-o zi toridă, dacă Noctua ar face evantaiuri. Infinite Warfare, pune mâna şi notează!
