Pentru mine, Worms este unul dintre jocurile de căpătâi ale copilăriei și adolescenței, un joc de care mă leagă multe amintiri plăcute. În principal pentru că Worms era jocul pe care-l rupeam alături de verișoarele mele, atunci când familiile se adunau în jurul mesei cu ocazia diverselor aniversări sau sărbători. În pauzele dintre numeroasele feluri de mâncare specifice meselor românești, „oamenii mari” rămâneau la masă ca să discute politică, rețete de murături și cel mai nou episod al Teleenciclopediei, în timp ce noi, copiii, ne refugiam în dormitor și băgam un Worms Armageddon în hotseat. Asta dacă nu cumva aveam chef de un Heroes of Might and Magic 3, un alt favorit multiplayer al acelor vremuri.  Din când în când mai apărea câte-un părinte circumspect în cameră, arunca un ochi pe monitor și băga deja binecunoscuta replică: „Iar, mă, cu viermii ăia?” La naiba, era superb! Între timp, am crescut, ne-am mutat, mesele-n familie s-au rărit considerabil, dar nostalgia rămâne.

Worms Must Die

Din fericire, Team17 încă sunt extrem de pasionați de Worms și, când am auzit că urmează să scoată un nou Worms care să revină la rețeta originală (fără golf și chestii 3D), am chiuit de bucurie și le-am trimis un mail entuziasmat. Băieți de treabă cum sunt, m-au blagoslovit a doua zi cu un key de review și iată-mă dând click entuziasmat pe Play. Worms, bă! Fuck yeah!

Worms W.M.D se simte, la prima vedere, exact ca Worms-urile din vremurile bune și arată într-un mare fel. Artiștii grafici ai Team17 au făcut o treabă superbă din punctul ăsta de vedere și merită toată aplauzele din lume. Stilul grafic este același ca și în Worms Armageddon, doar că mult mai șlefuit și colorat. Cred că screenshot-urile vorbesc de la sine, însă mai cu seamă apa din joc arată minunat: cristalină și de o culoare turcoaz îmbătătoare, de ți-e mai mare dragul când vreunul din viermii inamici face „pleosc” și se scufundă artistic.

Senzația de familiaritate se menține și la o trecere în revistă a meniului. Componenta singleplayer include misiunile de antrenament, misiunile de campanie și o serie de challenges interesante, însă, din păcate, nu mai există acel deathmatch împotriva unui AI din ce în ce mai deștept și agresiv, bazat pe tier-uri. Avem însă opțiuni de customizare ceva mai variate ca în trecut. Ne putem seta numele și vocile viermilor, dansul și fanfara de victorie și pietrele funerare lăsate în urma morții violente a nevertebratelor, care acum au de ales și dintr-o colecție impresionantă de pălării, care mai de care mai caraghioase. Un element de customizare dispărut este steagul echipei, care este acum înlocuit de imaginea de profil Steam a jucătorului.

Worms Mega Distrugere

Gameplay-ul a rămas, în mare parte, așa cum îl știm. Jocul se desfășoară pe ture, între două echipe de viermi înarmate până-n dinți, fiecare jucător așteptându-și rândul pentru a dezlănțui torente de grenade, rachete și oi explozive asupra inamicului. Nu cred că are rost să fac o distincție între singleplayer și multiplayer, căci ostilitățile se desfășoară la fel în ambele cazuri. Însă Worms W.M.D introduce o serie de elemente noi pentru serie și se cuvine să aruncăm o privire asupra lor.

În primul rând, sistemul de crafting. Acum, pe lângă medikit-uri și engineer kit-uri, din ceruri pică și crafting kit-uri ce conțin „ingrediente” cu ajutorul cărora îți poți fabrica arme mai puternice și obiecte utilitare, precum jetpack-uri și ninja ropes. Problema cu acest sistem de crafting este că ajunge să fie mai mult o bătaie de cap și o limitare inutilă a arsenalului. Meniul implicit cuprinde numai armele de bază, restul armelor cu adevărat distrugătoare și amuzante fiind blocate în spatele crafting-ului. Or, dacă nu ai ingredientele necesare, nu pupi Super Sheep, Banana Bomb sau alte chestii tari, care fac deliciul oricărui meci de Worms. Sună incitant în teorie, însă, în practică, eu am simțit că Team17 au pus lacăt pe armele cele mai spectaculoase, astfel încât tot crafting-ul e mai mult o corvoadă decât un element interesant de gameplay.

Cu vehiculele e altă poveste. Worms W.M.D introduce vehicule pe care le poți controla: un tanc, un elicopter și un mech. Problema cu aceste vehicule este că sunt overpowered de-a dreptul, conferind avantaje extreme celui ce le conduce. Tancul trage o salvă de șase obuze foarte puternice cu care faci zob tot ce prinzi, plus că namila este în stare să țopăie și să sară peste obstacole. Elicopterul oferă o mobilitate totală și poți traversa cu el toată harta în câteva secunde, fiind deci posibil să zbori deasupra unui vierme aflat în capătul celălalt al hărții, să-l nenorocești cu mitraliera elicopterului, apoi să zbori în siguranță înapoi de unde ai venit. Mech-ul are și el un atac melee devastator cu care e foarte ușor să-ți arunci inamicii-n apele învolburate. În afară de asta, viermii băgați într-un vehicul primesc doar 50% damage și nu pot fi înecați.

Din toate aceste motive, deși vehiculele sunt o idee bună în sine, au reușit, cel puțin pentru mine, să strice toată distracția din multiplayer. Toți bălălăii ruși cu care am jucat se înghesuiau să ocupe cât mai repede toate vehiculele disponibile. Nici nu mai contează configurația terenului, toată lumea își pune viermii fix lângă elicoptere și tancuri și dup-aia se țin cu dinții de ele. Ce-i drept, dacă reușești să ajungi lângă vehicul, poți să dai viermele advers jos din el și să ți-l cocoți pe al tău, însă îți urez mult succes să ajungi întreg până la el, tu traversând harta pe jos în timp ce ăla nivelează terenul în jurul tău de la 50 de kilometri distanță.

Mult mai bine implementate mi s-au părut diversele arme staționare care pot fi ocupate și folosite. Pe hartă pot apărea aruncătoare de flăcări, puști cu lunetă, mitraliere sau lansatoare de mortiere, puse în poziții fixe. Au potențialul de a face foarte mult damage, dar, în același timp, sunt destul de fragile și pot fi distruse ușor. Oricum, constituie un element tactic interesant, la fel ca și clădirile în care-ți poți adăposti viermișorii pentru a fi mai protejați de proiectilele inamice. Singura bubă e că nu poți vedea dacă un inamic are sau nu viermi ascunși în vreo clădire, dar suspectez că așa au intenționat cei de la Team17 să funcționeze.

Multiplayer-ul, fie că e online sau local, funcționează fără prea mari reproșuri și matchmaking-ul nu mi-a creat probleme. Meciurile câștigate îți aduc puncte de experiență și deblochează noi opțiuni de customizare a viermilor, lucruri mereu binevenite. Ca și în celelalte jocuri, meciurile pot trena atunci când harta este atât de distrusă și resursele atât de puține, încât combatanții nu mai au cum să ajungă unul la altul să-și facă damage. Noroc cu opțiunea de sudden death, în care toți viermii rămași sunt reduși la 1 HP, iar nivelul mării începe să crească rapid. Să te ții atunci panică și grenade aruncate aiurea, doar-doar or nimeri ceva, undeva.

Worms Mai Distractiv?

Una peste alta, Worms W.M.D este un efort meritoriu din partea echipei Team17 și am apreciat intenția de a reveni la rădăcinile seriei, încercând în același timp introducerea unor noi elemente. Din păcate, tocmai aceste noutăți pun piedici în calea distracției, prin limitările impuse de sistemul de crafting și vehiculele excesiv de puternice, care devin mult prea importante în economia luptelor. Din punctul meu de vedere, Worms Armageddon rămâne tata lor și cred că niciun alt joc din serie nu-l va întrece vreodată. Însă, dacă nu aveți nostalgii de-astea, Worms W.M.D merită investiția. Sau poate mai așteptați puțin, până la următorul SteamSale.

Concluzie: Worms W.M.D își propune să revină la elementele care au adus succesul inițial al seriei și reușește, în mare parte. Dar noile elemente de gameplay, deși interesante în teorie, nu vor fi pe placul tuturor și pot cauza probleme de echilibru în meciurile multiplayer.

NOTA: 7

PRO:

• Grafica bine realizată
• Numeroase opțiuni de customizare
• O binevenită întoarcere la origini

CON:

• Sistemul de crafting nu îmbunătățește prea mult experiența de joc
• Vehiculele sunt prea puternice și strică toată distracția
• Camera e uneori greu de controlat