În primă fază, trebuie să vă mărturisesc că am avut nevoie de un efort de voință ca să ies din joc și să mă apuc să scriu review-ul. Asta pentru că XCOM2: War of the Chosen (WOTC) pur și simplu mă ține lipit de monitor – în continuu. Hai că mai fac o misiune și după aia mă culc. Hai că mai fac puțin research și la asta, apoi mai construiesc și chestia asta, și după aia mănânc. Apropo, e ora 3 dimineața, încă n-am mâncat nimic și mi-e foame.

Expansion vs DLC

Pe vremuri, până să apară conceptul de DLC, exista termenul de Expansion Pack. Ce însemna asta? Înseamna că primeai conținut în plus pentru un joc, de cele mai multe ori câteva zeci de ore, într-o vreme când jocurile erau ceva mai lungi, iar conținutul extra costa de obicei cam jumătate din prețul jocului întreg. Nu erau atât de dese precum DLC-urile, nu ORICE joc vedea așa ceva, așa că mi-a părut rău să le văd înlocuite de niște chestii mici și scumpe. Să nu mă înțelegeți greșit, știu că și cei de la Firaxis au vina lor, dar poate că nu au avut de ales. Au furnizat destule DLC-uri pentru XCOM 2, de care puteai foarte bine să te lipsești, pentru că erau pur și simplu chestii cosmetice care nu aduceau neapărat ceva util în plus.

WOTC a fost criticat înainte de lansare pentru prețul său destul de piperat: 40 euro. Având în vedere că, dacă ai avut norocul meu și ai prins întregul XCOM 2 plus alte 6 jocuri la 12 euro într-un Humble Bundle, atunci 40 de euro pentru un DLC poate părea mult mult. Adică, totuși, ce poate aduce în plus de banii ăștia?

XCOM 2.5

XCOM 2 a fost un joc destul de complet la apariție. Îmbunătățea și construia peste toate aspectele predecesorului său, Enemy Unknown. Era mult mai dificil decât primul, arăta mai bine, avea o poveste mai bine realizată și ceva mai complexă, îmbunătățea toate aspectele tactice, repara multe din problemele predecesorului și a fost primit cu laude atât de critici, cât și de fani. A avut, totuși, câteva mici defecte, probleme tehnice, ca orice alt joc, care mai e perfect la lansare în ziua de azi? Eu unul m-am bucurat foarte tare când a apărut, cum mă bucur de fiecare dată când mai apare un TBS, și încă unul bun, acestea fiind strategiile mele preferate de la Jagged Alliance 2 încoace.

Când am auzit de WOTC, până și eu eram curios ce poate aduce în plus unui joc deja foarte bun. După care am primit codul de review, l-am instalat și am început să am parte de o grămadă de surprize.

Încă de la începutul jocului, mi-am dat seama că nu am de-a face cu un DLC sau expansion obișnuit, ci cu ceva care aduce un pic a MOD în stil Long War. Practic, WOTC nu doar adaugă conținut, ci transformă întregul XCOM 2, iar diferențele sunt notabile. Sunt atât de multe schimbări, încât nici nu știu exact cu ce să încep și nici măcar nu am cum să le acopăr pe toate în review, dar o să încerc măcar să fac o scurtă prezentare a celor mai importante.

Avem parte de schimbări încă din meniu – la începerea unei noi campanii, la selectarea dificultății, veți observa un submeniu intitulat Advanced Options – de aici putem configura diverse opțiuni care vor altera dificultatea jocului; ce e important să știți e că schimbările sunt în cea mai mare parte balansate – nu prea ai cum să alegi ceva care să îți ofere un avantaj definitiv, iar în general, dacă faci mai ușoară o parte din joc, o alta va compensa prin creșterea dificultății. De exemplu, avem Beta Strike, pe care poate ați vrea să o alegeți dacă se întâmplă destul de des să vă moară câte un soldat dintr-o lovitură bine plasată a unui inamic. Practic, Beta Strike dublează HP-ul tuturor soldaților, însă va face asta și pentru majoritatea inamicilor. Grim Horizon e altă opțiune interesantă pentru cei care vor o provocare în plus – efectele Dark Event-urilor devin permanente. Dacă ați jucat XCOM 2, știți că asta vă poate lovi destul de tare. De exemplu, am avut într-o campanie un dark event pe care dacă îl pierdeam alegând să-l joc pe celălalt, ar fi făcut să coste dublu orice construcție ulterioară – în mod normal, efectele dark event-urilor durează o lună in-game. E clar că dacă ar fi fost un efect permanent, mi-ar fi afectat destul de mult abilitatea de a termina campania și de a progresa.

În schimb, una din opțiunile pe care le-am ales cu încredere a fost Lengthy Scheme, ce dublează durata completării Avatar Project-ului. Asta pentru că am vrut să joc mai puțin stresat, mai potrivit stilului meu de joc, în XCOM-2 vanilla părându-mi-se că se mișcă un pic prea repede ADVENT cu completarea proiectului și nici nu apucam să iau câteva decizii care să-mi ofere avantaje tactice în timpul campaniei. I was missing out.

Încă un factor de luat în seamă e că începuturile campaniilor vor avea misiuni diferite și nu va trebui s-o repetați mereu pe aceeași când începeți o campanie nouă. Odată început jocul, am observat că jocul este mult mai optimizat, nu se mai „agață” în meniuri sau în timp ce vizualizezi toată nava, împreună cu tot ceea ce se construiește la un moment dat. Stabil, bine șlefuit, n-am întâlnit bug-uri sau glitch-uri foarte deranjante.

Transformare

A fost introdus conceptul de Fatigue, care duce inclusiv la așa-zisele Traits – de exemplu, dacă duci un soldat în multe misiuni consecutive, la un moment dat va deveni Tired (obosit), iar asta îi va afecta capacitatea de luptă. Iar dacă ignori faptul că e obosit, în misiunea următoare s-ar putea să ai surpriza ca, exact când ai mai multă nevoie de el, să nu răspundă la comenzi sau să facă ce vrea el timp de vreo 2 ture, fără ca tu să poți face ceva. Asemănător cu Berserker, Trait este un sistem des întâlnit în RPG-uri.

Altă noutate este reprezentată de sistemul de postere si Photo Booth – practic, de fiecare dată când îți personalizezi un soldat (cum mi l-am recreat eu pe Lemmy), poți intra în Photo Booth (cabina foto), să-i schimbi postura și să-l tragi în poză.

Aceeași oportunitate o ai și la finalul fiecărei misiuni, unde poți face un poster de toată frumusețea cu toată trupa ta de șoc – poți inclusiv adăuga diverse efecte, schimba fundalul si textul. Poți face o adevărată operă de artă dacă ții neapărat. Cea mai mișto fază e că posterele pe care le faci vor fi zărite apoi prin niveluri, împrăștiate de către luptătorii Rezistenței, ca material de propagandă ce contracarează propaganda Advent-ului. Foarte frumos și de efect. De ce este asta important? Păi, unul din marile motive pentru care e celebră seria XCOM e că majoritatea jucătorilor încearcă să nu piardă niciun soldat în timpul campaniei, iar printre ei mă număr și eu. Poți să îți personalizezi personajele la un nivel incredibil – de la nume, freză, tatuaje, ochelari de soare, costume, culoarea armelor, cam orice. Și n-aș suporta, de exemplu, să-l văd pe Lemmy murind. Lăsând deoparte faptul că e un lunetist excepțional, sunt extrem de atașat de personaj. M-am bucurat foarte tare de Photo Booth.

Pe lângă partea cosmetică, acum soldații își pot îmbunătăți skill-urile în funcție de ce se întâmplă în luptă – când omori un inamic prin flancare, de exemplu, primești puncte pe care le poți folosi mai târziu. Sau prin ambuscadă, cu ajutorul overwatch-ului. Pe măsură ce tacticile tale se îmbunătățesc, jocul te răsplătește din ce în ce mai mult.

The Chosen

The Chosen sunt una dintre cele mai interesante adiții la campanie – trei inamici de elită. aleși de către rasa extraterestră invadatoare să conducă planeta după plecarea lor și să recaptureze Commander-ul. Un element bine-venit în poveste și încă un factor de care trebuie să ții cont în deciziile pe care le iei pe harta strategică. Nu o să vă dau prea multe detalii despre ei, ca să nu vă umplu de spoilere, dar sunt, într-adevăr, unități de elită, fiecare cu abilități speciale și metode diferite de luptă. Pe lângă Guerilla Ops avem tot felul de misiuni legate de Chosen, care tot încearcă să îți dejoace planurile. De asemenea, pe lângă faptul că vă spionează în continuu, vă puteți trezi că își măresc și activitatea într-o anumită regiune și veți pierde din bonusurile aduse de respectiva.

The War

Staați liniștiți, nu sunteți singuri în lupta împotriva the Chosen, acum Rezistența fiind în sfârșit reprezentată mai bine și în sfârșit simți că ai pe cineva care e acolo să te ajute, nu doar să-ți ceară mereu ajutorul. Foarte bun e și felul în care a fost implementată cu toate implicațiile de gameplay care se cereau – sunt 3 facțiuni, The Reapers, The Skirmishers și The Templars. Normal că motivul pentru care nu colaborează cu tine din prima e că toate 3 facțiunile se urăsc între ele; ce contează că e în joc binele omenirii, până nu se ceartă între ei, nu rezolvă nimic. Normal că-i iei, îi dai cap în cap și îi convingi să lupte împotriva dușmanilor comuni, Advent și Chosen. De altfel, cu primul Chosen veți face cunoștință într-o misiune în care mergeți să intermediați o înâlnire între Reapers și Skirmishers.

Partea cea mai frumoasă la Rezistență este că vă vor oferi inclusiv soldați – iar fiecare facțiune vine cu abilitățile ei aparte, care îi fac soldații ceva mai speciali decât pe cei inițiali pe care îi aveți voi. Upgrade-ul este diferit pentru soldații care vin din rezistență, atunci când faceți level up nu mai sunteți obligați să alegeți între două skill-uri fără să puteți să-l mai alegeți vreodată pe celălalt – puteți să alegeți câte skill-uri vreți voi de pe aceeași ramură, fără ca celelalte să fie blocate. Asta schimbă un pic specializările – soldații oferiți de rezistență vin cu roluri predefinite (sniper / ceva care aduce cu ranger, dar cu mai multă putere de foc), însă bonusurile pe care le deblocați cu punctele de abilitate îi fac chiar mai valoroși.

Reapers sunt un fel de fedayikini din seria Dune – mie cel puțin mi-e clar că de acolo s-au inspirat cei de la Firaxis – adaptați la mediul înconjurător ostil, perfect în stare să se descurce singuri, dar eficienți și în colectiv, lunetiști extraordinari și cu bonusuri foarte mari pe partea de camuflaj – Reaperii stau în concealment mai mult și sunt descoperiți ceva mai greu de inamici.
Skirmisherii sunt foști ofițeri Advent care nu mai vor să-și servească stăpânii și vor să fie liberi – printre abilitățile lor se numără viteza și mobilitatea excelentă – se pot folosi de grapple pentru a ajunge la înălțime și căpăta un avantaj tactic, cât și posibilitatea de a trage de două ori pe tură cu un singur Action Point, ceea ce-i face indispensabili în combat. În principiu bazați pe acțiune, au inclusiv o abilitate specială foarte cool, capacitatea de a agăța un oponent uman cu grappling hook-ul pentru a-l aduce lângă ei, după care îi taie beregata. Fun!

 

Templierii se bazează pe energia psionică și sunt foarte utili și puternici în combat datorită „vrăjilor” pe care le pot face – mi se par inspirați din Protoșii din Starcraft.
Ce mai adaugă Rezistența sunt misiunile tip Covert Actions oferite de fiecare dintre cele 3 facțiuni. Practic, sunt misiuni în care nu ai control asupra soldaților, aceștia fiind indisponibili pe durata misiunii, care poate fi de câteva zile, însă beneficiile merită – pe lângă că le crește liderilor rezistenței respectul și încrederea pe care o au în tine, mai poți primi resurse, ingineri, oameni de știință, informații valoroase și altele – în plus, e o metodă foarte bună de a-ți antrena soldații care stau pe bară și de a le crește abilitățile și caracteristicile. În funcție de complexitatea misiunilor, s-ar putea să ceară să trimiți ceva veteran de-al tău; nu e o decizie ușoară, mai ales la început, când mai greu ai soldați cu rank-uri înalte – mai ales că WOTC e la fel de imprevizibil ca orice alt XCOM și nu știi exact ce poate apărea în zilele în care sodații tăi de elită sunt în covert ops – ba un black site, ba un atac surpriză, ba o misiune mai grea și neașteptată.

Încă o chestie faină pe care o mai pun pe listă e așa numitul SITREP – un mic avantaj în care vezi factorii de risc dintr-o misiune înainte să intri în ea – chestie care te poate ajuta să te pregătești mai bine. Ca factori de risc pot fi de exemplu explozibili împrăștiați pe toată harta – pe de o parte, dacă te folosești cu cap de chestia asta și ești atent, poți termina misiunea mult mai repede, având informația asta; dacă nu ești suficient de atent și îți muți soldații aproape de un butoi cu benzină, stai liniștit, că și AI-ul profită de tot ce e pe hartă, așa că dacă nu vrei tu să ai avantajul tactic, îl ia el.

Apropo de asta – planșele sunt mult mai variate și mai bine făcute – vom avea lupte lângă ruine, în pădure, în orașe abandonate, în catacombe și canale, în baze militare și în alte multe locuri, WOTC aducând un mare plus față de XCOM 2 atât la varietate, cât și la calitate – level design-ul mi s-a părut mult mai potrivit și mai reușit decât în varianta vanilla, cu ceva mai mult mediu destructibil – niciodată nu vei găsi locul perfect de cover, pentru că majoritatea pot fi distruse, ceea ce adaugă la complexitate și realism. Și obiectivele misiunilor mi s-au părut mai variate. Mai o salvare de ostatic – făcută stealth și super fain, ba respingerea unui atac al ADVENT-ului, ba un mic jaf de resurse, ba un sabotaj, scenarii sunt multe și vă garantez că vă țin în fața calculatorului cu orele.

Am scris atât de mult și simt că n-am apucat să acopăr nici măcar basic-urile – în timp ce vorbesc de un expansion, nu de un întreg joc nou. N-am apucat nici să vă spun de clasele noi de inamici, de la Lost – asemănători cu zombie sau ghouls din Fallout, cu puțin HP dar cu o viteză foarte mare și extrem de periculoși prin simplu număr – formează swarm-uri și vin spre atac mai ceva ca zombie în Thriller; Purifier-ul extrem de periculos, pentru că are flamethrower, deci atac de AoE și cu armor destul de serios pe el, poate ridica probleme mari dacă îl lăsați să se apropie prea tare; Spectre-ul care pe lângă faptul că dispare când îți e lumea mai dragă – are abilitatea de a îți imita soldații și ți-i aruncă în bătălie – să vezi atunci distracție, când te lupți practic împotriva… ta.

Să vă zic un pic și de sistemul de Soldier Bonds – și nu, nu e vorba de spioni, e vorba de camaraderia pe care o formează soldații în luptă – camaraderie care vine cu bonusuri. Dacă 2 soldați au un bond, unul îi poate acorda celuilalt o acțiune în plus pe tură, iar ăsta e doar unul din bonusuri. În plus, dacă îi ții aproape unul de celălalt, vor fi amândoi mai eficienți în luptă. Printre primele perechi care au format o legătură a fost formată din 2 tipe, o lunetistă și o ranger-iță. Vai ce combinație mortală – una specializată în lupta de la distanță, iar cealaltă expertă în lupta de aproape – preferabil Melee. Puteam să curăț jumătate de hartă doar cu ele și bonusurile lor.

Încă o surpriză plăcută este Challenge Mode – aici putem să ne dovedim nouă și întregii lumi – cu ajutorul Leaderboards, că suntem cei mai buni jucători de XCOM din lume. În fiecare zi vine un challenge nou – o hartă cu o misiune care trebuie completată. Care-i catch-ul? Ai o singură șansă. N-ai reușit să câștigi din prima, pa, la revedere, încearcă misiunea de mâine, poate o să ai mai mult noroc. Nimic nu se repetă, nici măcar misiunile – mereu vei avea la dispoziție unități diferite, fie XCOM, fie Alien, fie Advent și mereu vor fi alte obiective – fără save, fără load, fără restart. Păi ori suntem buni, ori nu mai suntem. Modul multiplayer e și el suportat dacă vreți să vă căpăciți tactic prietenii.

Truly the Chosen

Sunt atât de multe schimbări la nivel de gameplay și au atât de mult sens… nu știu, imaginați-vă Civilization 5 înainte de expansion-uri și același Civilization după expansion-uri, când a trecut de la a fi un Civilization bun – la cel mai bun Civilization apărut, până să apară 6. Cam asta reușește să facă și War of the Chosen – transformă XCOM 2 dintr-un XCOM bun în cel mai bun XCOM.

O să mă opresc aici, deși sunt convins că mi-au scăpat enorm de multe lucruri. Sper că am reușit să vă conving că War of the Chosen ar fi meritat și 60 de Euro, nu doar 40.  Eu unul știu sigur că jocul ăsta nu va fi dezinstalat de pe HDD-ul meu și știu că voi strânge lejer câteva sute de ore în el. Hai, 40 de euro pentru sute de ore de joc, în care puteți avea abordări și tactici diferite, fără să vă plictisiți să tot începeți campanii noi? Eu zic că e chilipir.

Cei de la Firaxis au reușit din nou să dea lovitura și să ne dea XCOM-ul complet, cel la care mulți visau când s-a relansat Enemy Unknown. Da, e ATÂT de bun.

NOTA: 9.5

+ Mai multe noutăți decât am reușit eu să dezvălui
+ Tot ce așteptau fanii seriei

 – Prețul? Deși am stabilit că îl merită, parcă parcă nu te lasă inima să dai 40 de euro. Cum sună o reducere de 19%?

Testat pe: PC
Disponibil pe: PC, Xbox One, PlayStation 4
Gen: TBS
Producător: Firaxis
Distribuitor: 2K
Ofertant: I-Buy.ro
Data lansării: 29 august 2017