REVIEW: God of War (2018), sau Kratos Viteazul

[Acest articol este scris de Bogdan Menci pentru concursul „Trimite-ne un Articol și Poți Câștiga Revista NEXT LEVEL„]

Aaaa da, știu, nu prea rimează… dar pe asta Kratos mereu mizează! Na că a și rimat, iar Kratos cu barda a dat! Acest Mihai Viteazul chel, bărbos și nesupus niciunei entități mai grandioase își croiește drum prin mitologia nordică precum voievodul nostru prin turci. “Și vorba-i e tunet, sufletul ger, Iar barda-i din stânga-i ajunge la cer, Și vodă-i un munte.”

Și jur că așa m-am simțit tot jocul, ca un războinic disperat că oștirile inamicilor sunt „câtă frunză și câtă iarbă”, în timp ce eu nu mai termin de cosit la ele pân’ la toamnă. Dă-i cu barda, dă-i cu lanțu, dă-i cu pumnul, dă-i cu arcul și dă-i cu orice prinzi la mână că nordicii au destule lighioane mitice care vor sa te prindă de-un picior și să te tragă întărâmul morților, Heilheim.

Această nebunie frumoasă și sângeroasă am experimentat-o în plină nebunie pandemică, având masca la gură și controller-ul mirosind a dezinfectant. Glumesc, nu aveam mască la gură că nu am jucat ca toți săracii pe un PlayStation din mall. Eu mi-am făcut cont de USA și am activat cel mai ieftin cod găsit pe internet, în valoare de 20 de lei.

“V-am mai zis că în cuferele astea este zestrea băiatului! Nu vă mai atingeți de ele!”

Asta a fost gluma a doua! Sunt și eu sărac lipit pământului, dar mai presus de asta sunt unul dintre bărbații însurați ținuți strâns sub papuc și a trebuit să găsesc o modalitate ca, pe seceta din acea perioadă, să-mi conving minunata soție că achiziționarea acestui joc nu-i păgubește bugetul pentru machiaj, rochițe sau mai știu eu pentru ce fel de prăjitură o pofti.

Leave a Reply