Să nu uit de proiectile, care folosesc mana dacă sunt aruncate – avantaj magician. De la mici cuţite ce străbat orizontală şi până la… steluţe ninja de cauciuc care dansează prin încăperi într-un balet geometric. E, cred, inutil să mai subliniez că toate aceste variaţiuni, care devin din ce în ce mai multe cu cât îţi upgradezi mai mult baraca-sediu, combinate cu faptul că de fiecare dată castelul îşi schimbă configuraţia, dau o rejucabilitate extremă. Până și alegerea următorului descendent devine un minijoc, preferați un magician pitic care suferă de ADHD – mana se regenerează de fiecare dată când „curăță” o cameră, dar care nu vine cu o vrajă/proiectil mai puţin puternică? Sau un barbar, dezorientat – harta nu poate fi accesată, dotat cu „dinți de vampir”?

Cred că baraca va ajunge cât castelul

Statusuri pentru RPG-iști

 
Am omorât la început zeci de odrasle, până mi-am dat seama că, deşi jocul te lasă să-l parcurgi în mare viteză, e de cinci ori mai bine dacă foloseşti paşi mărunţi. Am ajuns astfel să trag cu ochiul la încăperile alăturate şi să aleg să continui pe unde mi se părea mai uşor. Am învăţat cum se mişcă, ce fel de atacuri au, dar şi cât de rezistenţi sunt inamicii mai comuni. Încet, încet, am început să ating limitele castelului. Ajutat şi de monedele găsite, pe care poţi să le foloseşti pentru a mai upgrada baraca de care vă spuneam. Îţi ridici astfel rangul eroilor, ceea ce le va da şi o abilitate specială, îţi mărești puterea de atac, şansa de critical şi câte şi mai câte. Bani să ai. Bani care cad de pe inamici sau în urma distrugerii mobilierului, cei mai mulţi putând fi găsiţi în cufere. Cufere care o să vă facă ochii să sclipească şi inima să-mpietrească, pentru că majoritatea sunt păzite de mulţi răi şi/sau sunt plasate incomod în camere pline cu ţepi şi guri care scuipă foc.

Boss de nivel mic	Câteva ore de joc şi această imagine va deveni mult mai interesantă

 
Ba mai mult, sipetele mai speciale o să vă ridice tensiunea la cote alarmante, pentru că sunt şi pretenţioase: „omoară toţi inamicii din cameră, dacă vrei să mă deschizi”, „nu lua damage”, „nu sări” sau mai ştiu eu ce nebunie. Rişti, însă, şi câştigi, pentru că în aceste cufere descoperi de obicei blueprint-uri pentru armuri, săbii, sau tatuaje (mai capabile), pe care le dăruieşti fierarului sau enchanteriţei. În caz de moarte prematură sau imposibilitate de a, de exemplu, omorî toţi inamicii, nu e panică. Poţi cere arhitectului să blocheze configuraţia actuală a castelului şi poţi încerca cu eroul potrivit de câte ori vrei. Costul acestui artificiu este o taxă de 40% pe toți gold-zi (re)găsiți. Am folosit schema şi pentru a mă antrena sau pentru a dovedi boşii, doar pentru a muri doi paşi mai încolo. Dar… din nou şi de la capăt. Pentru că Merită! Mai e puțin până la sfârșit!

PS. Rectific. „Auzi la el, limite!”, pare că-mi spune Castelul acum, când știu mai multe… Sper să nu dau peste vreun vlăstar steril. Dacă apreciez bine, mai am nevoie de vreo mie de generații ca să dovedesc…