Killer Instinct
Este un joc mai nou în care, sincer, nu am crezut. Lista de doar 6 personaje (dacă-mi aduc aminte bine) cu care a fost lansat, designul neinspirat al acestora, simplitatea aparentă, mișcările și luciul lor nenaturale, toate m-au îndepărtat. Uite însă că a prins pe piața competițională și este pentru al doilea an la EVO. Acum are 8 personaje dar și câteva personalități în spate. Justin Wong mi-a dovedit (din nou) că oamenii fac spectacolul și nu grafica sau complexitatea. Dacă numele vă sună cunoscut, probabil vi-l aduceți aminte din această secvență, parte din istoria gaming-ului. A fost cel care a pierdut acolo, dar 10 ani mai târziu tot mai rupe oase. Unul din puținii jucători care se poate adapta și poate contracara orice stil de luptă. Pentru a înțelege un pic din magia lui, „the Wong Factor” cum e numită de pasionați, trebuie să-i urmăriți mai toate meciurile. 35:58, 46:00, 01:06:14. Finala la 01:19:14.

Super Smash Bros. Melee
Pare un joc copilăresc și mai puțin spectaculos, dar din multe puncte de vedere este cel mai complex din competiție… cum să explic în câteva rânduri ce au prezentat cu pasiune în mai bine de 3 ore, în documentarul lor fabulos, cei de la EastPointPictures? SSBM este un joc care pune accent pe libertatea de mișcare și nu pe combinații complicate de butoane sau lovituri, combo-uri etc. Loviturile, săriturile, blocajele, toate acțiunile în general, pot fi întrerupte în orice moment… întrerupte nu e termenul corect… Dacă te răzgândești în mijlocul unei lovituri și vrei să încerci altceva, n-ai decât. Îți imaginezi o nouă serie de lovituri? Probabil va funcționa. Vrei să țopăi de colo-colo, pe orice direcție, pe orice distanță? Din nou, n-ai decât să o faci. Această maleabilitate transformă luptele într-un adevărat dans. Titlul a apărut la începutul lui 2002 și jucătorii tot mai găsesc noi strategii, lovituri și contre. Armada a încercat să contraatace Jiggly-Puff-ul lui Hungrybox cu un Young Link (01:52:26 – poate cel mai bun meci al acestei finale), un erou foarte rar folosit în competiții. Cineva a ajuns în primii 8 cu Pikachu, nemaiauzit, și nici aici nu s-a făcut de râs. Pentru cei care au văzut documentarul de mai sus, Mew2King și Mango sunt și ei prezenți între primii 8. Meciul final la 02:20:26. A, și să nu uit, scopul în SSBM este de a arunca adversarul din ring și nu de a-l „omorî”, ca în celelalte jocuri. Cu cât procentul din dreptul personajului tău este mai mare cu atât devii mai „ușor” și deci mai ușor de aruncat, upercutat, trimis, rachetat, în afara ringului.

Ultimate Marvel vs. Capcom 3
Este un Injustice + BlazBlue pe steroizi. Cu echipe de 3 personaje, interschimbabile și foarte diferite. Am văzut meseriași care aleg un tanc, un flash și un aruncător de proiectile. Am văzut alții care aleg doar eroi rapizi, alții care merg pe cei buni la toate. Combinațiile sunt nenumărate și incredibile, cu atât mai mult cu cât jocul te lasă să chemi ceilalți componenți ai grupului și pentru a te asista în luptă, nu numai pentru a schimba. Poți astfel continua combo-urile începute, dacă ai pe cine trebuie în spate pentru a-ți ridica (sau repoziționa) inamicul de la pământ. Ce se întâmplă pe ecran este de multe ori de neînțeles: proiectile care zboară în toate direcțiile, lovituri, multiplicări, sărituri, intercepții, magii, superputeri, încleștări, schimburi și așa mai departe. Și cu toate astea băieții ăștia o scot la capăt și, de cele mai multe ori le reușesc contre, combo-uri și eschive de milioane. Am crezut că finala BlazBlue nu poate fi bătută, dar ce reușește Justin Wong aici… este magic. Un nou moment de neuitat în istoria gaming-ului. Nu cred că mai trebuie să subliniez cât de complicat este să înveți mai mult de un joc de acest tip. Să le joci la acest nivel și să ajungi cu două dintre ele în primii 8 în aceeași săptămână… Jos pălăria! Recomand toate meciurile lui: 00:00 și 01:22:03 (găsiți momentul despre care vă povesteam e undeva aici). Finala la 01:54:08.

Ultra Street Fighter IV
Ce mai e de spus despre Street Fighter? Jocul căruia EVO ar trebui să-i mulțumească pentru că încă există. Cel mai promotor dintre toate și evenimentul principal al evenimentului. Este un pic umbrit de UMvsC3 pentru că este un joc mult mai cerebral, mai lent. Sunt însă atât de mulți jucători buni încât Daigo și Justin nu s-au calificat nici măcar în primii 16. Iar cel care a plecat acasă cu marele premiu a câștigat cu ajutorul unui controler de PlayStation 1(?!).
Dacă nu doriți să vă uitați la tot show-ul (cei mai buni 8) săriți la minutul 02:06:40 pentru marea finală.

PS. Ieri, Evan Narcisse, de la Kotaku, a aruncat o strigare și pentru meciul dintre Snake Eyez și Fuuda (la 14:38). Acum, că l-am mai privit o dată (și creierul a reușit să se răcească după finala Marvel vs. Capcom), trebuie să recunosc că da, este cu totul altceva, dar tot un meci de geniu. Snake Eyez a reușit să intre în primii 8 cu Zangief, unul din luptătorii cei mai slabi cotați ai jocului și încearcă să-i dovedească FeiLong-ul lui Fuuda. Totul, dar mai ales viteza, este împotriva lui, așa că trebuie să fie atent la fiecare pas făcut de adversar, la fiecare încercare de atac, să surprindă și să bareze ca un zeu. Fuuda îi răspunde pe măsură și parcă priveam doi maeștri ai artelor marțiale măsurându-se din priviri, studiindu-se, atacând doar când și cât era nevoie.