Pentru a-mi dovedi (vrăjeală, am găsit motiv) unele din teorii am achiziţionat la mâna a doua un QX9650. Unul dintre cele mai puternice procesoare create pentru platforma LGA 755, care, odată overclock-at, se bate de la egal la egal chiar şi cu primele i7 apărute. Cum l-am primit, am schimbat multiplicatorul din 9 în 11, am deschis un prime95 pentru a-l testa şi un RealTemp pentru a supraveghea temperaturile. După nici 10 secunde două din procese au fost închise de prime, pentru că rezultatele primite de la două din cele 4 nuclee ale procesorului au fost incorecte. M-am făcut verde-albastru, credeam că m-am păcălit. După ce am citit mai multe despre (aici), am aflat că, dacă te joci cu multiplicatorul, nu este aşa simplu ca şi cu frecvenţele. Procesorul are nevoie şi de mai mult curent. După o zi de teste şi broboane de transpiraţie (dă Doamne să nu ard nimic) am realizat că procesorul nu prea are limite, dacă ai un sistem de răcire competent. 3.8 GHz cu un Cooler Master Hyper 212 EVO sunt perfect posibili (comparativ cu 3.0 GHz originali). 30 de minute de prime îl arunca însă în zona 80+ grade, ceea ce nu e tocmai confortabil. Am preferat să-l las undeva la 3.5 GHz – scoşi cu un 10.5 ca şi multiplicator şi un 334 (ha!) în loc de 333 ca şi frecvenţă. Adus în această zonă, procesorul nu trece niciodată de 70 de grade, ceea ce este foarte bine, pentru că gândurile îi sunt mult mai clare când e mai rece. Iată ce s-a întâmplat.

Toţi timpii de start şi load au devenit vizibil mai buni, dar, sincer, cred că acest procesor ar fi împins aceşti timpi în cazul acestor jocurilor chiar şi cu un HDD normal. Când privim la numărul de frame-uri, din nou, placa video este cea mai importantă. Un procesor mai bun va ajuta în cadrul jocurilor cu mulţi inamici sau particule, aşa cum este State of Decay, dar nu prea mult. Pentru a vedea ce se întâmplă, am rugat un prieten să-mi împrumute 4 module de 4 GB (placa mea de bază nu suportă două de 8, sunt prea dense şi nu le recunoaşte). Am oprit Paging File-ul şi am retestat. Rezultatele au fost aproape identice. 4 GB pentru ce am încercat aici pare că sunt suficienţi. 8 GB îmi pare cantitatea perfectă pentru viitor. 16 este momentan overkill.

Concluzie? Dacă tot ce faceţi este să vă jucaţi, aveţi cel puţin 4 GB de RAM, iar procesorul vostru nu este mai bun decât un Q8300, un SSD nu o să vă îmbunătăţească experienţele. Dacă în schimb mai faceţi şi altceva? Editare video, foto, arhitectură, design, 3D şi aşa mai departe, workflow-ul o să fie mult îmbunătăţit. Daţi-i înainte! Vă recomand chiar două SSD-uri şi nu uitaţi să faceţi back-up la date pe un HDD clasic, odată ce aţi terminat. L-aş mai recomanda şi celor care se joacă online mai mereu aceleaşi jocuri. Un SSD va face tranziţiile mult mai rapide (şi vă va da timp de gândire/pregătire) dar va stabiliza şi framerate-ul, exact în momentele în care aveţi nevoie.

Mă gândesc că poate doriţi să vedeţi cum arată benchmark-ul lui Metro Last Light Redux. Nu uitaţi să alegeţi 1080p60.

Extra: În cazul în aveţi mai puţin de 4 GB de RAM, iar placa de bază sau laptopul nu suportă mai mult, atunci totul se schimbă radical. Un SSD poate înviora un astfel de sistem, mai ales unul folosit de cineva care ştie ce înseamnă multitasking, sau care uită să mai închidă din tab-uri şi programe. Înainte de a instala SSD-ul în sistem l-am pus şi în laptopul antic al soţiei ca să văd ce se întâmplă. Asus-ul X51RL este dotat cu unul din cele mai slabe Intel-uri Core Duo create. Un T5450. Placa de bază nu suportă mai mult de 3 GB de RAM (WTF) iar porturile SATA presupun că sunt versiunea 1. Cu toate astea, Windows-ul a pornit cu 30 de secunde mai repede (foarte important pentru laptopuri – de obicei când le porneşti ai nevoie de ele) şi nici nu s-a mai încetinit indiferent de câte tab-uri am deschis – Chrome-ul a devenit foarte nesimţit în ultima perioadă şi a început să încetinească serios sistemele care nu au cel puţin 4 GB de RAM. Sau un SSD. Aş fi vrut să testez şi bateria, dar din păcate este împuşcată. Din ce am cules de pe internet, unele laptopuri şi-au extins autonomia chiar şi cu o oră, ceea ce e extraordinar.