După ce părăsiţi prima vale veţi descoperi… oare a câta oară, că nu aţi jucat bine. Nu puteţi lua cu voi prea multe materiale, deci nu are rost să ţineţi un stoc prea mare pentru momentul în care decideţi să „jump to the next level”, dar, „dulapul” central de aprovizionare va fi pus în dubă cu toate obiectele pe care le-aţi aruncat în el. Realizaţi, astfel, că e important să faceţi cât mai mult grind în primele două-trei văi. Adică cele mai uşoare şi mai pline de loot. O decizie cu două tăişuri, pentru că o cercetare a tuturor locaţiilor poate fi foarte plictisitoare şi vă poate strica jocul, în timp ce un stoc mare de arme, medicamen- te, mâncare şi explozibil, vă va face viaţa mult mai uşoară mai încolo. Pe de altă parte, o cercetare a fiecărei locaţii vă va da şansa să apreciaţi cât de mult suflet au pus producătorii în universul creat. Dacă în jocul „mare” nu prea aveai timp să stai să priveşti la locurile prin care te plimbai, acum situaţia e puţin diferită şi veţi fi surprinşi de câteva poveşti nespuse. De exemplu, de ce arată mobila unei case în felul în care arată, sau de felul în care unii oameni au decis să-şi ia viaţa. În acelaşi timp, o scrutare amănunţită va avea alte efecte negative, pentru că veţi cunoaşte deja majoritatea locaţiilor, ceea ce va duce din nou la plictiseală, când, pentru a zecea oară, veţi scormoni după resurse în aceeaşi gogoșărie.

Atenţie însă, dulapul central de aprovizionare se poate şi umple, moment în care veţi înjura copios, pentru că nu există niciun indicator care să vă spună că se poate întâmpla sau cât spaţiu mai există în el. Dar şi pentru că fiecare obiect retras din dulap costă Influenţă şi o să vă doară sufletul să le distrugeţi pentru a face loc altor obiecte mai potente. Bineînţeles că şi aici există o soluţie, evident, la fel de prost subliniată. Căraţi-le până la prima enclavă şi puneţi-le în dulapul lor. Aşa îi ajutaţi şi pe ei, dar veţi primi si Influenţa înapoi. DLC-ul suferă de aceeaşi lipsă de documentaţie in game şi poate fi cu atât mai frustrant când ajungi la valea… 15 şi descoperi că puteai fi cu mult mai eficient dacă ţi se semnala corect opţiunea x. De altfel, Breakdown vine cu mai toate problemele pe care le-am subliniat în review-ul mare, iar faptul că au folosit exact aceeaşi hartă şi cer destul de mulţi bani pentru „puţinul” ce l-au realizat, îl face oarecum dezamăgitor. Este exact ce trebuie pentru cei care s-au îndrăgostit de jocul iniţial şi vor mai mult. Sau pentru cei cărora le place grindul şi ordinea, dar şi jocurile survival care devin din ce în ce mai dure. În care sigur vei muri, dar care-ţi vor pune la încercare toate cunoştinţele şi abilităţile. Am crezut că şi eu fac parte din această categorie, dar după 4 treceri, a început să mă lase din ce în ce mai rece. Aştept cu drag o nouă hartă şi o nouă poveste. Au fost şi anunţate.

A, şi să nu uit. Cu cât repari mai multe dube, cu atât jocul se va schimba: la început va fi acelaşi survival-action cu momente horror pe care l-aţi jucat iniţial, după primele 4-5 văi nu o să mai aveţi însă atât de multă încredere în abilităţile de luptă ale supravieţuitorilor, fie ele şi maximizate. Jocul se va transforma, devenind un survival-horror ca în zilele bune ale lui Resident Evil. Sună bine pe hârtie, dar pentru mulţi poate fi şi dezorientant pentru că, cel mai probabil, în zeci de ore de joacă şi-au format anumite deprinderi, care dintr-o dată nu mai funcţionează la fel de eficient. E ca şi cum ai lua un boxeur şi l-ai arunca într-o arenă împotriva unui luptător de K1 sau de judo. Dacă e atent, are toate şansele să iasă învingător, dar asta nu înseamnă că nu poate fi surprins. După valea 10-15, Breakdown se transformă din nou, din survival-horror în survival-hell şi poate deveni şi foarte obositor de jucat, pentru că cere o atenţie constantă şi o planificare a fiecărei acţiuni. Nu că m-aş plânge… mai ales că poți să-l reiei, o dată ce ai dat colțul, de la oricare din nivelurile atinse. Deși, nu înțeleg de ce ai face-o, pentru că ar fi și mai greu, fără ceea ce ai strâns în nivelurile anterioare…