Vă propun un mic exerciţiu de imaginaţie. Citiţi cu atenţie anunţul şi încercaţi să ghiciţi postul şi domeniul de activitate.

„Daca crezi ca [] inseamna: business, valoare adaugata, parteneriat, echipa, rezultate, inteligenta, solutii, perseverenta, dar si inspiratie si a bit of magic, aplica aici cu CV-ul.”

Eu, de exemplu, folosindu-mă de indiciile bine ascunse prin text de haşerul dibaci care-a produs o asemenea bijuterie, am dedus că numai shaorma poate însemna două puncte business, valoare adăugată (eu aş fi scris „plus-valoare”, dar poate de aceea nu lucrez în []), parteneriat, echipa, rezultate, inteligenţă, soluţii, perseverenţă, dar şi inspiraţie şi a bit of magic (poate cel mai important indiciu, dacă e în engleză şi e cu magie, sigur e un domeniu creativ, poate cel mai creativ).

Să le luăm pe rînd.

Biznis. Dacă previziunile mele sunt corecte, în maximum trei ani, industria shaormei va rivaliza cu industria farmaceutică. Şi poate, cine ştie, leacul pentru cancer nu va fi descoperit într-o buruiană din Amazon, ci tocmai în varza vintage din shaorma unui şaman urban aflat într-o călătorie spirituală spre casă după o noapte grea de invocare a spirtoaselor străbunilor.

Valoare adăugată. Legendara plus-valoare. Well, nu puţine sunt cazurile în care un client mai recalcitrant a primit o shaormă cu plus-valoare. Le-au documentat alţii, nu insist.

Parteneriat. Parteneriatul este piatra unghiulară a unei shaorme care te scoate din boală seara şi te bagă în mormînt dimineaţa. Delicioasa carne de pui (sau conservă de berbecuţ dacă doreşti o shaormă orientală autentică) se înţelege de minune cu varza veştejită de alaltăieri. Castravetele oxidat este partenerul din umbră care tace şi face mahmureala să pară mai uşoară. Feluritele sosuri lubrifiază rotițele unui mecanism aproape perfect. Desigur, ca în orice parteneriat, vor exista mici tensiuni interne, iar în lipsa sosurilor poate lua naștere un conflict deschis între doi parteneri cu personalităţi puternice. Aici intră pe rol misteriosul „Detoate”, diplomatul desăvîrșit, adevăratul liant al shaormei. Unul sau, în cazurile deosebit de grave, mai multe detoate vor interveni exact în momentul oportun şi vor rezolva discret conflictele care, altfel, ar putea eroda încet, dar sigur, temelia shaormei.

Echipa și “a bit of magic “. Sufletul shaormei. La ora vrăjită, cînd noaptea se îngînă cu ziua, iar tequila începe se se îngîne și ea cu cele cincisprezece beri, shaorma este arma secretă în lupta cu nălucirile diavolești și singura care-ți poate salva stomacul veșnic. Drept urmare, pasionatul de shaorma este un om grăbit. Foamea l-a lovit fără milă și îi roade ce i-a mai rămas din stomac. Chinuit de patimi, bîntuit de himere, ca un animal hăituit potențialul client se grăbește spre siguranța relativă oferită de un taxi. Știe că poate ajunge în fălcile unui rechin, dar asta nu-l descurajează. N-a mai mîncat de patru ore, nu are nimic de pierdut ce n-a pierdut deja în cîrciumă și asta îl face periculos și imprevizibil. Trebuie servit rapid, fără mișcări bruște, altfel ajunge la concurență. Sau se prăbușește ca fulgerat în fața establishment-ului (ca să fiu în ton cu anunțul) și mult noroc să explici poliției de ce ți-a murit un bețiv la poartă. În asemenea cazuri (și atunci se face banul gros) echipa și magia sunt esențiale. Un angajat priceput filetează delicat puiul, solomonarul bucătar amestecă în hîrdăul cu detoate descătușînd forțele Universului cu melesteul său fermecat, ucenicul vrăjitor descîntă varza și pune un ardei roșu peste ea, să fie de deochi. Peste toți și toate tronează silueta ciclopică a maestrului shaormar, un djinn cu pielea neagră, ochi de foc și ceafă de obsidian. Inițiat în tainele îndepărtatului Orient, el are viziune (cîteodată și trei sau patru pe noapte) și doar el cunoaște Cuvîntul care va anima golemul cu detoate. Îl inscripționează cu atenție pe o hîrtiuță mototolită și îl înmînează clientului. E o operațiune foarte delicată, o virgulă pusă anapoda poate întoarce shaorma împotriva creatorului său. O cifră greșită va elibera legiunile de demoni din al nouălea cerc al anafului și nenorocirea se va abate asupra lui și a familiei sale. Dacă totul merge bine, va mai trăi o zi și va mai mînca o lipie. Cînd n-ai echipă, n-ai magie, ai doar un banal și secular act comercial, cum e cazul tătarului care insistă să o prepare singur şi nu mă lasă să-mi sprijin bicicleta de zidul  microhanatului său al shaormei…

Rezultate. Rezultatul, desigur, este încă un client salvat din ghearele mamonului foamei. Cînd echipa a lucrat perfect, rezultatul este vizibil imediat. Timpul se dilată, mișcările clientului devin mai lente, ochii încetează să i se mai deplaseze în toate direcțiile ca ai unui posedat, iar pe fața-i schimonosită pînă acum cinci minute, se așterne o expresie de supremă fericire exact cînd un clopot imaginar marchează trecerea în timpul sacru. Ca un Orfeu modern, clientul dispare într-un taxi, ținînd-o strîns la piept pe a sa Euridice cu detoate. Pentru ea a coborît în Infern…

Soluții și perseverență. Mitul clasic ne învață că nu fiecare Orfeu părăsește Tartarul satisfăcut. Unii se uită înapoi, se împiedică de o bordură, iar Euridice fără cartofi prăjiți pare pierdută pentru vecie, înecată în Styxul urît mirositor creat de miile de suflete pierdute care se perindă prin gangurile fetide uitînd că morții nu au necesități fiziologice. Dacă vrei să lucrezi în Industrie, trebuie să anticipezi inanticipabilul, să prevezi imprevizibilul, să faci posibil imposibilul, să realizezi irealizabilul. Să nu precupețești niciun efort. Să nu fii ieftin la sfeclă roșie și scump la chili. Proactivitatea ta va salva clientul de la regretul veșnic și scrîșnirea dinților pe biscuiții tari de la nonstopul din scara blocului. Întotdeauna să ai o shaormă în plus gata să o înlocuiască pe cea dispărută, înainte ca acel om disperat să se arunce în Styx după dragostea pierdută. Iar cînd clientul persistă în greșeala sa, tu ești acolo, perseverent ca o buclă de feedback, gata să-i oferi un înlocuitor al shaormei dispărute. Iar și iar și iar…

Inteligența și inspirația. Fără ele e aproape imposibil să-ți convingi clienții hipsteri că cei patru studenți care-ți împachetează shaorma, albi ca spuma laptelui și cu accent puternic de Buzău sunt, de fapt, ultimii descendenți pe linie directă ai unui trib de păstori arabi care preparau shaorma și kebab cînd dacii de-abia descoperiseră meiul și mîncau viezurele crud, cu tot cu urechi. Și cine-a pus sfeclă roșie în shaorma de la Pepperoni ar trebui să primească premiul Nobel pentru Inteligență și Inspirație.

Voi ce-ați pune între paranteze? Sper că detoate și nu Publicitate cum e în anunțul original.

Save