Totuşi, abstractizând defectele, Watch_Dogs rămâne un action adventure open-world modern, despre hacking, interconectivitate, dependenţă şi răzbunare. Din foarte multe puncte de vedere, jocul nu e chiar atât de slăbuţ – ba chiar şi povestea are punctele ei forte. De exemplu, prezentarea (adică tot pachetul atmosferic din jur) transmite un vibe demn de un IP marca Ubisoft produs în 2014, destinat să preceadă o nouă generaţie de jocuri – şi o spun fără mordacitate. Am rămas profund impresionat de câteva aspecte, printre care se numără şi conceptul ctOS, un sistem de operare implementat în infrastructura oraşului Chicago, pe care Aiden îl poate “sparge” şi altera după voie, folosindu-se de smartphone. Am văzut împreună, cu ocazia lansării oficiale la care am participat, ce poate face un hacker pornit într-o vendetă personală – cât timp îl ţine bateria, o resursă importantă.

De fapt, la baza tuturor acţiunilor întreprinse de Aiden se află ctOS şi telefonul deştept. Ce-i drept, mă aşteptăm la mai mult din partea producătorilor, la un sistem complex şi imersiv de hacking, însă interacţiunea cu oraşul şi majoritatea dispozitivelor conectate la reţea se face într-un mod automatizat, ce presupune doar apăsarea unui singur buton. Principala frumuseţe a incursiunii în lumea ilegală a conţinutului digital se manifestă prin obţinerea şi exploatarea datelor private – operaţiune realizată cu ajutorul sistemului Profiler. Odată activat, Aiden poate citi din cloud informaţii mai mult sau mai puţin relevante despre persoanele din jur. Civilii ascund secrete amuzante sau conturi bancare, însă folosit împotriva celor vânaţi, Profiler-ul devine cea mai puternică armă din arsenalul unui hacker. Accesul la informaţii implică interceptarea convorbirilor telefonice, receptarea mesajelor scrise sau supravegherea video. Mai mult, conexiunea cu orice terminal prin intermediul ctOS funcţionează în mod D2D (device-to-device). În traducere liberă, de la o cameră video controlată de Aiden se poate face saltul la o alta, aflată în câmpul vizual, iar din respectiva se poate intercepta un smartphone ţinut la vedere de victima hackingului.

Norocul nostru că în viaţa de zi cu zi, spargerea şi accesul la dispozitivele electronice din jur este ceva mai dificilă. Dar Chicago a fost ales precis din cauza intensităţii cu care este monitorizat în realitate. Foarte multe dintre clădirile reprezentative ale urbei americane au fost recreate în detaliu şi oferă informaţii interesante pentru turiştii virtuali – adică noi, playerii puşi pe crackuit codul de licenţă WinRAR. Explorarea se poate face per pedes sau la bordul unor vehicule urâţele – maşini, motociclete sau bărci. De la bordul lor (da, există şi o cameră de bord) vom urmări răufăcătorii, ori ne vom feri de ei, modificând din mers culoarea semaforului, ridicând poduri, oprind trenuri şi folosind orice barieră pusă la dispoziţie de infrastructura oraşului pentru a-i anihila. Când oraşul luptă înapoi, forţele de ordine vor interveni prompt – autosesizate în urma acţiunilor violente, ori chemate în ajutor de civili –, Aiden trebuie să scape cât mai repede posibil. Poliţia este o ameninţare veşnic prezentă şi poate da peste cap până şi cele mai bine gândite planuri, aşa că atenţie la fiecare acţiune distructivă!