Cities și Wonder Pack
Cities nu este nici pe departe la fel de interesant ca Leaders, ba, aș putea spune, rupe omogenitatea și spiritul jocului. Oferă însă diversitate și câteva bonusuri la care nu mai poți renunța odată ce le-ai folosit. Nu vă lăsați păcăliți de multiplele puncte negative pe care d-abia aștept să le subliniez, la sfârșit nu prea contează, pentru că nu aș pune niciodată acest pachet deoparte pentru a juca doar cu celelalte.

Cities introduce cărțile negre, care se adaugă fiecărei ere. Jucătorii primind acum 8 cărți în loc de 7 per eră. Toate bune și frumoase, mai ales că, în general, cărțile sunt un pic mai puternice decât cele originale și au tendința de a surprinde când sunt jucate. Și ele sunt mai multe decât ar fi necesar și se randomizează după fiecare meci. Aduc atât nesiguranță, cât și bucurie celor care au norocul să le poată folosi. Instigă, dacă vreți. De exemplu, în ultima eră există o carte neagră care întărește orașul cu 5 unități militare în loc de 3. Poți destrăma cu o astfel de carte multe strategii. Cities mărește importanța banilor și implicit valoarea cărților galbene și echilibrează și mai bine jocul din acest punct de vedere. Cu Leaders puteai să câștigi cu galbene (comerciale) și bani doar dacă îți intrau și cărțile albe și mov complementare, acum îți reușește mai ușor, aproape la fel de des ca atunci când te concentrezi pe alte ramuri.

Pe de altă parte, Cities dă o putere prea mare cărților verzi și obligă pe toată lumea să joace distructiv, ceea ce lucrează împotriva temei jocului. Se întâmplă așa, pentru că verzile devin exponențial mai puternice cu cât ai mai multe (iar acum în fiecare eră toată lumea joacă o carte în plus), dar și datorită măștilor (cărți negre nou introduse), care pot copia orice verde din stânga sau din dreapta. Până acum, când jucam în trei sau patru, se întâmpla destul de rar să pot câștiga focusându-mă doar pe cultură. Îmi ieșea numai dacă eram singurul care jucam verzi. Acum, dacă sunt lăsat în pace, câștig mereu. Jocul îi obligă, aberant, zic eu, pe toți ceilalți să distrugă sau să folosească cărțile verzi în loc să-și vadă de treabă. Lucrurile stau oarecum mai bine când sunt cel puțin doi care își dezvoltă cultura. Cel puțin 3, în jocurile cu mai mult de 5 jucători.

Cities mai introduce și primele cărți cu efect global. Odată jucate, toți de la masă trebuie să dea înapoi la bancă unu, doi sau trei bănuți, iar dacă nu au, să te ții. Discutabil, o idee proastă, datorită efectului negativ, nemaiîntâlnit până acum. Înțeleg că tema pachetului (negru, cred că sunt rasiști) este spionajul, decadența, infracționalismul și restul elementelor negative ce iau naștere invariabil în orice oraș mare, dar sunt de părere că puteau fi introduse cărți mult mai bine gândite. Nici măcar numele nu mai au sens. De ce trebuie să dea toată lumea înapoi la bancă bani în momentul în care construiesc o Vizuină (plină cu hoți)? De ce nu mi-ar reveni mie și de ce nu aș lua acești bani doar de la orașele vecine(?) și așa mai departe.

Sunt multe lucruri mici create prost care nu strică frumusețea jocului, dar lasă din loc în loc un gust amar. Simți că acest pachet a fost construit cu mult mai puțină pasiune decât primul. Găsești simboluri care nu se auto-explică și toată lumea întreabă din nou și din nou ce dracu face cartea x, jetoane decupate asimetric, manualul nu acoperă una sau două combinații posibile, până și artwork-urile par un pic neinspirate. Cities strică… simetria perfectă pe care jocul mare o avea, dar și partea de set up. Un joc normal de 7W, sau chiar și cu Leaders adăugat, poate fi repornit în maxim 10 minute. Foarte rapid, comparativ cu alte jocuri de societate. Poate chiar în 5, dacă toată lumea amestecă și împarte cărți. Odată ce adaugi Cities, faza de pregătire sare undeva la 15 minute, chiar mai mult, dacă nu te ajută nimeni(?!). Cărțile negre trebuie recuperate, amestecate separat pentru fiecare eră și răspândite din nou. Abia apoi poți amesteca pachetul mare și poți împărți fiecărui jucător câte 8 cărți.

Pe de altă parte, pachetul aduce varietate, încă două orașe, 3 cărți mov, 6 noi lideri. Dar, cel mai important, 7W poate fi jucat acum în 8, sau pe echipe. Dacă vă aduceți aminte, povesteam cum că joaca în doi nu e chiar plăcută, jocul este dezechilibrat din cauza acelui oraș pasiv interpus între participanți. Gameplay-ul nu curge, nu e omogen. Acum, cu noile reguli și dacă sunteți nebuni, puteți să jucați în 2, 3 sau 4, cu câte două orașe. Dacă adăugați și Babelul în mix, o să vă provocați, așa cum am și experimentat, un mindfuck total. Strategiile devin extrem de complexe, obositoare chiar. Trebuie să te gândești ce cărți să pasezi, ce resurse joci, care oraș beneficiază de mai mulți bani, să nu încaleci lanțurile de construcție, apoi să ții cont de regulile turnului… e o nebunie.

Wonder Pack-ul (al treilea expansion) este mai repede un add-on și nu o extensie în adevăratul sens al cuvântului. Pachetul nu conține decât 4 orașe, toate interesante, deosebite, diferite. Recomand să-l cumpărați doar dacă aveți cel puțin și Leaders, pentru că nu o să puteți să jucați decât două orașe cu cărțile de bază – anumite etape ale minunilor fac uz de cărțile albe.