Oare de câte ori o să mai rămân cu gura deschisă privind la grafica jocurilor mici, de browser? Mi s-a întâmplat prima oară cu William and Sly 2, apoi cu Akaneiro, iar, mai nou, cu KingsRoad. Un MMORPG… Unii oameni chiar nu știu cum să-și vândă produsul! De ce ai alege să numești un minijoc, MMORPG și să îndepărtezi astfel o bună parte din cei care preferă astfel de jocuri, pe care le poți deschide oriunde, juca pentru 20 de minute sau ore, apoi închide fără să te mai gândești la ele. Cu atât mai mult cu cât KingsRoad este cu totul altceva, ceva mult mai bun, după părerea mea, un ARPG cu posibilitate de cooperativ. Un Diablo simplist care arată într-un mare fel, pentru un joc care nu se instalează sau nu este stream-uit. Dacă îl faci full screen, după un timp uiți că în spate ai un browser deschis.

După primele 3-4 ore înclinam spre a nu aduce în discuție titlul, de ce aș prezenta un mini neconvingător, când sunt sute alte „flash-uri” care așteaptă cuminți în coadă? Vorba vine flash-uri, Unity vine din urmă și bine-mi pare, o dată pentru că întotdeauna concurența face bine, dar și pentru că e un motor mult mai versatil și puternic.

KingsRoad atârna în balanță din cauza unei singure hibe, împinge cu nesimțire promoții la fel și fel de acareturi, știind că nu ai bani sau giuvaere, cele două mari resurse ale jocului, cu care să le cumperi. În speranța stupidă de a te face să achiziționezi (cu bani reali) ceva. După atâta timp, producătorii tot nu au învățat nimic. Un free to play devine de succes în momentul în care oferă atât de mult și cere atât de puțin pentru acel extra item, slot, whatevă, încât ne face să spunem cu drag: „merită să le dau un 5 euro, mă joc de zeci de ore, mi-am făcut prieteni, îmi place și vreau mai mult. Vreau să-i ajut.”
 

 
Am realizat însă că îi tot dau înainte, iar jocul nu mă faultează. În afara loot-ului legendar, totul îmi era accesibil. Ba mai mult, nivelurile deveneau mai frumoase, skill-urile și inamicii mai interesanți, fierarul îmi transforma oricare trei albe într-un verde random, începea să-mi placă din ce în ce mai mult. 10 ore mai târziu am realizat că prefer KingsRoad lui Doom 3 BFG, iar asta m-a convins că, în ciuda celor două mari minusuri pe care le are, merită o strigare. Vă povesteam în Legale Aproape Legale, cum că încerc să mai recuperez și să mai termin din monștrii sacri peste care am sărit de-a lungul vremii. Doom 3, se pare că nu (mai) e pentru mine, ori a îmbătrânit urât (nu din punct de vedere vizual, prea puțin important), ori pur și simplu shooter-ele lineare au început să mă lase rece. Până și felul în care își fac apariția monștrii îmi pare penibil, în timp ce rigiditatea motorului și hitbox-ul prea mare, aproape mi-au pus capac, pentru că nu mă lasă să mă strecor sau să accesez ușor anumite zone.