Printre atâtea reboot-uri şi remake-uri, Oddworld: New’n’Tasty! şi-a făcut apariţia venind din cu totul alt colţ al universului industriei jocurilor şi amerizând drept în mijlocul unui ocean de nostalgie. Studioul Just Add Water a făcut mai mult decât să transforme clasicul Abe’s Oddysee într-un produs potrivit platformelor prezentului – băieţii ăştia au reconstruit piesă cu piesă, linie de cod cu linie de cod, bucăţică cu bucăţică un platformer cinematic. Deşi au avut acces la toate materialele originale, noii producători şi-au luat faţă de Oddworld Inhabitants angajamentul de a nu utiliza resursele existente, astfel încât New’n’Tasty! să fie rezultatul imaculat al unei reconcepţii. Aleluia!

Din punct de vedere grafic, jocul depăşeşte bariera unui upgrade HD, căci animaţiile şi acţiunile lui Abe, alături de mediul înconjurător, texturi şi sunet au fost refăcute în totalitate, păstrând tonul originalului. Teoretic, avem cu totul altceva, dar acelaşi lucru. Practic, avem acelaşi Oddysee, dar îmbunătăţit până la ultimul pixel. Înţelege cineva ce încerc să spun? Povestea a rămas bătută în cuie, iar gameplay-ul este în continuare o capodoperă ce îmbină platforming-ul cu aventura pe axe bidimensionale într-un mediu 3D. Principala diferenţa constă în transformarea mecanicii care presupunea navigarea dintr-un ecran în altul – de unde şi posibilitatea „resetării” inamicilor sau puzzle-urilor prin intrarea şi ieşirea din cadru – în ceva cursiv, deosebit şi puţin neobişnuit pentru fanii clasicului.

Vei intra iarăşi în pielea oropsită a lui Abe, un Mudokon cu statut de fost angajat (a se citi sclav) al anului în RuptureFarms, o fabrică de procesare a cărnii unde siguranţa consumatorului a fost lăsată la loc cu verdeaţă şi lumină de dragul profitului, în timp ce personalul este exploatat integral…literalmente. Aşa se face că eroul nostru bătut de soarta trebuie să îşi elibereze confraţii – chestia cu adevărat faină este aceea că Abe nu poate ataca direct gărzile, ci trebuie să apeleze la diverse abilităţi: comunicarea prin cântec şi alte onomatopee, posedarea oponenţilor înarmaţi ori rezolvarea multitudinii de puzzle-uri, câteva bazându-se pe interpretarea sonoră. Scopul final este salvarea tuturor colegilor Mudokoni prin ghidarea lor către portalurile speciale – şi, de dragul conţinutului, sunt ceva mai mulţi acum decât în original.

În single player sau co-op (următorul jucător preia controlul când Abe îşi da păsărelele), Oddworld: New’n’Tasty! rămâne o experienţă amuzantă, dificilă şi plină de suflet. Chiar şi acum, în 2015, graţie celor de la JAW. M-am simţit grozav învăţând din nou cum trebuie să mă furişez, să alerg şi să sar de pe o platformă pe cealaltă, zâmbind copilăreşte exact aşa cum o făceam în 1997. Jocul inspiră umor crud şi expiră distracţie – are farmec, are gust. Nu multe titluri moderne se pot laudă cu asta. Singura mea problemă cu el se rezumă la dificultatea configurării controlului pe un gamepad fara XInput, nimic altceva. Serviţi, vă rog!