ACȚIUNE! Săptămâna 36 – Weak Week.
Săptămânale/Bilunare:
Extra Credits: Special: PAX 2015 – Scott Explains How Extra Credits is Made
Cum toată lumea e plecată la PAX, Scot, animatorul, a creat un episod despre ce trebuie să facă echipa pentru a închega un episod.
Extra History: Europe: The First Crusade – V: Siege of Antioch
Viaţa bate filmul, dar Prima Cruciadă bate orice comedie neagră imaginată vreodată.
Zero Punctuation – Volume
Cât de important este, ca şi producător de jocuri indie, ca primul titlu creat să fie unul bine primit. În momentul în care îl lansezi pe al doilea o să ai automat atenţia presei şi a fanilor. Dar o să fie şi de două ori mai greu să-i convingi.
Metal Gear Solid – Metal Gear Solid
„Seria care a revoluţionat partea de story a jocurilor, cu o poveste atât de complicată, încât după aproximativ zece titluri, tot nu avem nici o idee despre ce dracu se întâmplă”
Taylor Davis – Sword Art Online Theme: Swordland (Violin Cover)
Ştiu… ştiu, Sword Art Online, nu este un joc. Este o nuvelă animată, dar şi un anime, în care acţiunea se petrece în universurile MMO-urilor. Din ce am înţeles, ambele sunt competente. Ce loc mai bun pentru a atrage atenţia asupra lor?
Hey Ash Whatcha Playin’? – Animal Crossing: New Leaf
Ciudate sentimente… ciudate întorsături de situaţie. Absurdistan!!!
React
Elders React – Road Redemption
Vârstnicii încearcă Road Redemption şi fac o reclamă extraordinară jocului. Acum aş da şi eu o tură.
Teens React – This Is The End – Outlast: Whistleblower – Part 5
Marele final. Ca de obicei, un foarte interesant experiment psihologic, pe care l-am privit cu plăcere. Al doilea titlu pe care l-am văzut cap-coadă jucat de altcineva. Şi m-am distrat mult mai mult decât aş fi făcut-o privind un sitcom sau un talk show. In your face Kimmel!
Kotaku Highlight Reel – #151 & 152.
Săptămâna Mad Max.
TotalBiscuit – Deus Ex Pre-order Bollocks
E la modă, am văzut, pe toate site-urile mai breze, să dăm mână cu mână şi să urâm împreună pre-comenzile. Un lucru bun, dar cum, ca român, rar am avut bani pentru așa ceva, privesc la ei oarecum detaşat… „păi acum v-aţi trezit măi şi voi?!”
Game/Show | PBS Digital Studios – The Genius of Rocket League Gameplay
Au început să mă sâcâie rău de tot titlurile de acest gen. The most awesome, unbelievable, will make you cry, genius, gameplay. „Hai, să mori tu!” Nu mai spun că nimic din ce prezintă nu-mi pare suficient de inteligent, sau ieşit din comun, încât să-l consider genial.
Game Theory – Why FNAF Will Never End
Frumos du-te vino între producător şi fani. Respect! Jocurile nu trebuie să fie întotdeauna despre gameplay şi grafici.
Game Maker’s Toolkit – 3 lessons from a real-time, turn-based game
Nova-111, un joc pe ture cu inserţii în timp real. Curioşi?
9 Comments
dx
imi pare rau, dar twitcherii sunt demni de toata ridiculizarea. E exact ca la feminism: N-o sa apar niciodata pe cei ce ameninta (real sau inchipuit) cu violenta, terorism, doxing etc. dar la fel cum aveti toti dreptul (si feministii si twitcheristii) sa va exprimati orice vot si parere, la fel de bine avem si noi dreptul sa va ridiculizam pana-n panzele albe.
ncv
Bineinteles ca ai dreptul de a ridiculiza pe oricine, asa s-a intamplat si cu Hebdo, si-au bagat si si-au scos (in gluma) pana s-a intamplat ce s-a intamplat. Desi asa reiese din textul meu, nu vreau sa se inteleaga ca iau apararea vreunei parti aici. Cu Hebdo am preferat sa nu adaug comentariilor pentru ca eu eram total de partea cealalta a baricadei (comparativ cu colegii), eram foarte aproape, la momentul acela, de kilometrul zero si simteam forfota si emotia oamenilor din jurul meu, religia mi-a confirmat inca o data ca este una din cele mai nenorocite inventii create si ar trebui ridiculizata pana nimeni nu o mai in serios. Asa simteam atunci, la cald. Apoi, incet, incet, am inceput sa inteleg ce spuneau si ceilalti si Papa cred ca a subliniat cel mai bine: „Daca injuri pe cineva de mama trebuie sa te astepti sa fi pocnit.” – are mai putina importanta daca glumesti sau nu.
Dar deviez. Pana mai ieri, daca mi-ai citit comentariile legate de tema, nici eu nu intelegeam aceasta noua moda, de a privi alti oameni cum se joaca, dar nici nu m-am apucat sa fac misto de ei. E pasiunea si munca lor, pentru multi e lucrul care i-a salvat si adus pe linia de plutire (vezi exemplul Francis (http://kotaku.com/the-bittersweet-story-of-francis-youtubes-biggest-vid-1472713524)). Eu doar ma intrebam daca producatorii, in frunte cu Mr. Kimmel, chiar realizeaza ca oamenii astia sunt legiune si pot sa le faca rau? Nu te apuci sa le spui celor carora te adresezi (Youtube-ul e plin de gamer-i) ca parintii lor sunt un pic cam prosti si nu i-au crescut cum trebuie. Majoritatea dintre ei (si aici cred ca fiecare dintre noi putem empatiza) simt de mult timp presiunea acestei stigmatizari continue a societatii: „A, te joci? Esti unul din penibilii aia…” Daca faci misto de ei o sa reactioneze dur, mai ales copiii si tinerii, mai ales pe internet, unde se simt protejati de anonimat.
Desi la inceput mi se parea cea mai mare tampenie, sa stai sa te uiti la altii cum se joaca, incet, incet, iar am inceput sa vad calea de mijloc. Am descoperit cateva canale de nisa care, nici nu realizam, mi se adreseaza. Cum, langa gaming, sunt pasionat de psihologie si sociologie, gasesc canalul React unul foarte bun, care ma ajuta sa inteleg de ce o anumita categorie de varsta reactioneaza intr-un anumit fel in momentul in care sunt pusi in fata jocului X sau Y. Cum nu aveam de gand sa ma joc vreodata Outlast, am decis sa privesc si sa traiesc impreuna cu tinerii de acolo toata povestea. Am descoperit astfel un titlu foarte bun care a adaugat la experienta titlurilor horror jucate si ma va ajuta pe viitor sa disec mai bine. Mai mult de atat, am descoperit ce functioneaza si ce nu intr-un astfel de joc, cand, pentru acesti copii, teroarea a devenit prea mare, ce momente i-au afectat, cand s-au bucurat si de ce si asa mai departe.
O perioada am crezut ca aici imi e limita dar intr-o zi fratele sotiei cumnatului (cum suna asta) a venit in vizita cu tot cu calculatorul. La noi netul merge mult mai bine si vroia sa verifice cat de mult conteaza din punct de vedere al streaming-ului. M-am asezat langa el, pentru ca-mi place sa absorb toate fatetele gaming-ului si am privit ce face. Setari, calcule, improvizatii etc. Apoi a pornit jocul, un mod de ARMA III numit Battle Royale si am descoperit asfel ceva extraordinar. In acest mod esti aruncat, impreuna cu alti 30-40 de oameni din avioane cu nimic la tine. Trebuie sa decizi unde vrei sa te duci, sa deschizi si „inchizi” parasuta la timp, apoi sa fugi si sa cauti arme, munitie si alte acareturi, dupa care sa incepi sa-i vanezi pe ceilalti. Este un fel de Hunger Games, dar pentru ca Marius stia ce facea (din ce am inteles e unul din cei mai buni – de fapt d-asta a si inceput sa faca streaming, pentru ca tot castiga si lumea vroia sa invete de la el, il tot rugau sa faca stream) si pentru ca-mi explica… uite, am oprit motorul si am stins farurile, pentru a nu atrage atentia asupra masinii; pusca asta trage pana la o anumita distanta exact unde pui tinta, in schimb astea construite in Rusia sunt diferite, trebuie sa tragi un pic mai sus si sa apreciezi in functie de. Acum cercul s-a facut mai mic si trebuie ca toti sa ne punem in miscare. Bineinteles ca cea mai buna alegere e sa stai mereu la periferia cercului (imaginat pe harta) dar e si riscant. Apoi, imi place ca soarele sa fie in spatele meu cand ma aproprii de cerc si asa mai departe. Situatiile in care acest mod l-a pus, tensiunea creata, felul in care el vorbeste molcom si actiunile calme si chirurgicale intreprinse, cuplate cu niste momente criminale ca: impusca pe cineva (fara luneta) prin parbrizul unei masini in miscare, a tranformat aceasta experienta in unul din cele mai bune thrilere pe care le-am vazut vreodata. De atunci, daca am timp si sotia are alta teaba, prefer sa ma uit la Marius, cand joaca, mai ales ca pot sa-l intreb orice si-mi va si raspunde in timp real, decat sa dau drumul la un thriller prost sau orice alta emisiune TV. Nu o sa ma apuc niciodata sa joc Battle Royale, e prea complex, e prea dur, pentru a fi jucat casual, dar o sa-l privesc, acum ca-l inteleg, mereu cu placere.
Inca unul si ma duc (de fapt, pana acum acestea sunt singurele mele incursiuni in aceasta lume a streaming-ului)
M-am apucat sa joc Heroes of the Storm, atat pentru a-i face revew cat si pentru a intelege mai bine tot acest gen numit MOBA. Am realizat repede ca un joc de acest tip este o monstruozitate cu zeci de fatete si-mi va fi imposibil sa-i apreciez valoarea daca nu devin bun si daca nu-mi fac prieteni cu care sa joc regulat. Ca sa devi bun la un astfel de joc, care seamana mai repede cu un sport – reguli fixe, reactii rapide, decizii de moment, aceleasi arene – trebuie sa te antrenezi, sa joci atat cu majoritatea eroilor, pentru a intelege ce fac si cum poti sa te feresti de ei, cat si sa te specializezi pe unul, doi, zece, eroi pe care sa-i joci pana cand mintea va face totul automat si nu gandit in momentul in care i-ai ales. Exista totusi o limita peste care nu o sa treci oricat de mult te-ai antrena, oricat de mult ai juca. Pentru a te autodepasi trebuie sa faci pauze de privit, disecat si inteles. Trebuie sa cauti si sa citesti despre ce fac eroii tai cel mai bine si sa-ti impui sa incerci sa joci si cum spun ceilalti, sa re-privesti meciurile pe care le-ai jucat si sa-ti intelegi greselile, sa privesti la profesionisti pe un canal dedicat cu comentator, de preferat unul care explica situatiile mai complexe. Apoi sa dormi si sa reiei.
Acum ca stiu mai bine pot sa apreciez ca toti cei care fac streaming o fac cu pasiune si incearca sa ofere (daca inteleg care le e rostul) continut de calitate. Unii dintre ei sunt entertainer-i mult mai buni, pentru cei care-i urmaresc, decat orice comediant de pe la televiziuni. De fapt, pentru tineri, streamer-ii sunt intr-un fel noul val de gazde TV, pentru ca prezinta ceva la care tin cu pasiune, jocurile, si incearca sa o faca intr-un mod distractiv dar si semiinteractiv. Unora le iese, unora nu.
dx
mda, nu ma astepteptam la un raspuns de asa calibru, motiv pentru care ma simt umilit (humbled) si ma aplec recunoscator. Da, inteleg perfect exemplele pe care le-ai dat, insa imi rezerv aprobarea pt. reportajul lui kimmel din dezgustul pentru cei ca de-alde (sic) Piudipai si Marțiplai, care sunt venerati precum Iustin Bibăr de milioane de…. (mai bine ma abtin aici, las psihologii mai avizati sa-i caracterizeze 🙂 ); iar acestia sunt foarte foarte departe de exemplele date de tine, ale unor profesionisti in sportul/jocul/actiunea insasi. Si bineinteles, 95% din banii prinsi in aceasta industrie, sunt castigati fix de catre exponentii ei cei mai grotesti si cu meritele cele mai mici, si pe acestia merita, parerea mea, puse toate „tunurile”.
negateriumNegaterium
Ncv, povestea ta a fost mai interesanta de cat tot articolul :). Thanks
ncv
multumesc, dar hei… articolul e facut tot de mine… 🙁 :p
marvas
ncv, te provoc sa incerci Rocket League. De cand am jocul asta, absolut toti musafirii care l-au incercatr au fost incantati de el. Nu zic ca e „genial”. Urasc cuvantul „genial”. Zic doar ca e foarte distractiv si captivant.
ncv
toata lumea spune acelasi lucru, e surpriza anului, dar imi mai trebuiesc inca 12 ore pe zi ca sa le fac pe toate 🙁
Racer
”Nu înţeleg. Mai sunt gamer-i care consideră cool măcar 1% din ce se întâmplă aici? Cui se adresează acest trailer, acest joc?” Serios??!!! Daca nici noul Need for Speed nu ti se pare unul dintre cele mai bune jocuri cu masini din istorie, atunci scuze nu avem ce discuta; imi pare rau sa-ti spun ca nu stii nimic despre jocurile tip racing.
dx
sarcasm? https://en.wikipedia.org/wiki/Poe%27s_law