În primă fază, trebuie să vă mărturisesc că am avut nevoie de un efort de voință ca să ies din joc și să mă apuc să scriu review-ul. Asta pentru că XCOM2: War of the Chosen (WOTC) pur și simplu mă ține lipit de monitor – în continuu. Hai că mai fac o misiune și după aia mă culc. Hai…
QWOP medieval cu topoare Dacă primiți cumva update-uri de la Kickstarter legate de Exanima și vă întrebați când naiba ați dat bani pentru așa ceva, ei bine, puteți sta liniștiți. Nu ați dat. Dar probabil ați contribuit la Kickstarter-ul pentru Sui Generis, un RPG aflat în dezvoltare de către Bare Mettle Entertainment care promite să ofere o poveste dinamică și…
Review-ul ăsta va cuprinde câteva doze bune de sinceritate. Prima ar fi că sunt rămas un pic în urmă când vine vorba de universul LEGO. Cât? Cam 20 de ani când era alcătuit din bucățile alea pe care le pierdeai pe covor și îți dădeai seama unde sunt fix când călcai pe ele. Am fost suficient de norocos în copilărie…
Missing in Action este o rubrică specială și temporară în care vom încerca să publicăm articolele care nu au reușit să ajungă la voi în timp util. Pentru majoritatea oamenilor, singura legătură dintre ei și mecanismele politice și logistice din spatele unui oraș este un titlu sec rătăcit printre paginile ziarului local. Puțini oameni, și pe bună dreptate, sunt interesați…
Dacă din cine știe ce motiv v-a scăpat printre degete “Kingsman: The Secret Service” (K:SS) din 2014, vizionați-l înainte să intrați la sequel-ul “Kingsman: The Golden Circle” (K:GC). Așa cum trailerul celui din urmă sugerează, franciza Kingsman nu-și dorește să devină un simulacru James Bond, unde fiecare film ecranizează, cu mici excepții, o construcție narativă de sine stătătoare. Toate personajele din Kingsman au un istoric, acțiunea și evoluția lor în K:GC este legată strâns de “Secret Service”. Primul film al seriei s-a aflat destul de sus în topul filmelor din 2014, deoarece venea într-un gen deja destul de aglomerat cu etaloane ale filmului de acțiune cu spioni (James Bond, Mission Impossible, seria Bourne, Jack Reacher, The Saint) cu o abordare nouă, stilizată, contemporană și cu un simț propriu al exagerării.
Aceeași Mărie, cu altă pălărie. Ah, ba nu, și pălăria e la fel.
Vă mai amintiți valul de hype de prin 2014, cu puțin înainte de lansarea “Destiny”? Actorie vocală Peter Dinklage, un SF shooter vizionar cu lumi enorme de cutreierat, cu o poveste complexă și personaje originale avea să ne aștepte și să ne îmbie la explorat. Pe atunci, Activision și Bungie vorbeau despre planurile lor de lungă durată, de ordinul zecilor de ani, de construirea și solidificarea unui univers bogat cu un întreg mit fondator la bază, cu nenumărate fire narative și personaje ieșite din comun. Se făceau comparații cu “World of Warcraft” și alte MMORPG-uri. Ce mai, “Destiny” (D1) avea să primească expansion-uri peste expansion-uri, care să lărgească o lume deja uriașă, cu planete întregi. Cumpărătorul trebuia să fie liniștit, banii lui erau investiți în ceva de durată, shooter-ul care să pună capăt tuturor shooter-elor.
Mai știți ce am primit în schimb?
În plină eră a remake-ului, reboot-ului, prequel-ului și sequel-ului, când cinematografia de larg consum se pitulește tremurând din toate încheieturile într-un colț de mall, înecându-se cu popcorn și îngrozită de orice idee nouă, suntem tratați cu un film care mulțumește pe toată lumea.
Parte remake a miniseriei “IT” din 1990, parte ecranizare a romanului “IT” aparținând lui Stephen King, “IT”-ul din anul de grație 2017 în regia lui Andy Muschietti (“Mama” – 2013), nu se avântă în teritoriu nou, ci se agață, cu tenacitate metodică și execuție artistică stelară, de clișeele elementare genului horror. În felul ăsta, în studiourile Warner tensiunea arterială a rămas bună, iar cumpărătorul de bilet nu a ieșit din sala de film fără să-și umple pantalonii.