În ciuda unor comentarii răutacioase, trezite probabil de niște înclinații ”fanboiste” față de Far Cry New Dawn (în continuare susțin că este cel mai prost titlu din serie, de care ne puteam lipsi cu toții), Ubisoft rămâne unul dintre dezvoltatorii mei preferați.

De ce? Păi dacă număr orele petrecute în Ghost Recon Wildlands și The Division, cred că depășesc anii de căsnicie. Din punctul meu de vedere, Ubi are capacitatea de a produce jocuri excelente și – mai mult – mijloacele necesare pentru a reinventa roata. Origins și Odyssey sunt testamente vii ale afirmației precedente.

Absorbție voluntară

Acestea fiind spuse, am pășit temător în campania Open Beta The Division 2. Căutam atmosfera care mă satisface și îmi doream să fiu absorbit – chiar și numai pe durata unui singur weekend –, în universul Tom Clancy. E o chestie pe care o caut în orice military shooter și pe care mă străduiesc să o recreez pe terenul de airsoft.

The Division 2 începe bine, cu un intro demențial ce mi-a făcut vocea să tremure. Te aruncă atât de fain în story, încât simți că vrei să pui mâna pe armă și să salvezi omenirea de condiția tulburată în care se află post-colaps epidemic. Asta fiindcă seria a punctat perfect atmosfera respectivă, în fiecare centimetru de hartă.

Tradiție și semne de inovație

Iar The Division 2 duce mai departe tradiția, deși împrumută masiv din stilul narativ cu care te-ai obișnuit în Ghost Recon Wildlands. Nu vreau să insist asupra detaliilor, căci le păstrez pentru un potențial review. Aici, acum, este vorba exclusiv despre senzațiile ludice percepute.

Încă din primele minute îți este dat să înțelegi că ai de-a face cu un gameplay bazat pe cover și tactică, asaltul asupra Casei Albe desfășurându-se într-un ritm alert, agresiv, în care ești nevoit să faci uz de armă, abilități speciale și explozibili.

Răspunde cu determinare și violență, îți ordonă The Division 2, iar tu execuți planul bucuros că inamicii nu mai absord atât de multe gloanțe înainte să treacă în neființă. Evident, faci asta solo sau într-un squad, pe o hartă gigantică, componenta multiplayer având acum o influență considerabilă.

Pentru prieteni

Interfața și echipamentul au rămas în mare parte aceleași, cu excepția notabilă a dronei multifuncționale ce ocupă un loc special în load-out, alături de modificările aduse arborelui de abilități, pentru un plus de intuitivitate. De asemenea, am observat că armele se simt „pe bune”, au kick, în special pistoalele.

Nu mi-am petrecut tot sfârșitul de săptămână în The Division 2, fiindcă am nevastă și treburi de om mare, așa că voi reveni cu detalii după lansarea oficială din 15 martie.

Pe scurt, este în continuare un tactical shooter cu elemente RPG, îndrăgostit de propriul univers și de un multiplayer dedicat prietenilor apropiați, ăia cu care poți face role-playing în miez de noapte.

Cumva, The Division 2 nu este pentru oricine, chiar dacă visează la asta.