În 1980 companiile Sharp, Fujitsu, MSX şi NEC au încercat să contracareze piaţa americană lansând propriile PC-uri. Concurenţa era acerbă iar NEC, cu al lor PC-8801, pierdea teren datorită capacităţilor limitate ale maşinii. Doar 16 culori posibile, fără sunet. Pentru a-şi păstra şansele compania a decis să licenţieze şi jocuri cu conţinut sexual. În 1982 Koei a lansat Night Life, primul joc comercial, erotic, pentru calculator. Un adventure sexual-educativ. Urmat în 1983 de Danchi Tsuma no Yuwaku (Seduction of the Condominium Wife), un role-playing adventure. Primul titlu erotic/pornografic, comercial, de succes. Jocurile de acest tip au devenit foarte căutate, la fel ca şi PC-8801. Producătorii au început să experimenteze atât ca teme, cât şi ca genuri de jocuri. Story-ul a devenit încet, încet, din ce în ce mai complex în timp ce gameplay-ul a început să împrumute sau să inventeze mecanici noi – trecerea de la o scenă la alta, ca într-un joc open world, dialoguri şi puzzle-uri cu posibilităţi multiple de răspuns sau rezolvare şi aşa mai departe. În 1985 Tenshitachi no Gogo a fost primul joc care a preluat stilul grafic prezent în anime-uri, idee adoptată în timp de mai toate titlurile pentru PC din Japonia.

Câtă eleganţă, cât stil. Xbox One e mic copil. PC-8801 cca. 1981.	Snatcher, creat de maestrul Hideo Kojima, unul din cele mai bune jocuri non-erotice lansate pe PC-8801. Un adventure steam-punk.

 
La sfârşitul anilor ’80 majoritatea covârşitoare a jocurilor de PC din Ţara Soarelui Răsare erau (cel puţin) erotice. Cum japonezii preferau (şi încă o fac) să se joace pe console, persoanele care cumpărau PC-uri au început să fie privite cu… suspiciune. Stigmat vizibil, în cazul persoanelor mai în vârstă, chiar şi în zilele noastre la ei. La începutul anilor 90, în urma unor arestări de mare calibru, s-a descoperit că unii dintre infractori erau fani ai jocurilor care abordau teme extreme. Presiunea negativă a devenit palpabilă şi multe prefecturi au început să catalogheze jocurile ca obscene şi le-au retras de la rafturi. Pusă în faţa unei cenzuri la nivel naţional industria a pus bazele a „Ethics Organization for Computer Software”, o comisie care să ofere un standard de urmat în privinţa conţinutului, prezentării şi vânzării jocurilor. Scenele vizual extreme au început să dispară, iar titlurile recomandate adulţilor au început să fie vândute separat de celelalte. Tot în această perioadă, arhitectura x86 şi DOS-ul (ha!) au început să câştige teren datorită capacităţilor mult superioare, dar şi pentru că platforma era deschisă tuturor producătorilor de software – oricine putea crea şi vinde, fără acordul Microsoft.
 

Otogirisō. O nuvelă horror, lansată în 1992 pe Super Nintendo. Tata nuvelelor vizuale.	Deşi screenshot-ul de mai sus pare că spune altceva, nu toate dating-sim-urile sunt erotice. În Harvest Moon scopul este căsătoria.

 
În 1992 ELF a lansat Dokyusei, titlul care a pus bazele dating-sim-ul. Un gen de joc care a devenit rapid foarte popular, în care gameplay-ul se învârte în jurul relaţiilor protagonistului cu mai multe fete. Jocurile erotice au început să mişte din nou volume, iar odată cu răspândirea unităţilor optice au avut parte de un nou boom. Mediul oferea producătorilor suficient spaţiu pentru a-şi pune în valoare talentul. Imagine, text, muzică, voci, toate au făcut un salt în calitate şi cantitate. În 1996 Leaf a preluat, a rafinat şi a extins, gameplay-ul prezent în Otogirisō, un adventure cu finaluri multiple şi a lansat Shizuku – „O Nuvelă Vizuală”. Termenul a prins şi un nou gen de jocuri a luat naştere. În 1999 Key a lansat Kanon. Titlul conţinea doar cinci scurte scene erotice, dar povestea avea dimensiunile şi calitatea unei nuvele. Răspunsul fanilor a fost neaşteptat şi jocul a vândut mai bine de 300 de mii de exemplare. Alte titluri au urmat formula şi au fost primite cu acelaşi entuziasm. „Astăzi” majoritatea nuvelelor vizuale încă mai păstrează una, două, scene, aşa numite, de risc, în genul secvenţei obligatorii de sex, prezentă în filmele hollywoodiene, dar au renunţat a se mai învârti în jurul pornografiei, accentul căzând din ce în ce mai mult pe poveste şi relaţiile dintre personaje. Datorită costurilor relativ scăzute şi a numărului mic de oameni necesari pentru a produce o nuvelă vizuală scena indie a devenit şi ea din ce în ce mai activă. În 2005 jocurile erotice (ADV – dating-sim, eroge, adventure, rpg etc) şi nuvelele vizuale (NVL) reprezentau cam un sfert din tot software-ul produs în Japonia. În 2006 se estimează că peste 70% din jocurile de PC lansate erau ADV+NVL. Visual Novel Database listează mai bine de 1000 de titluri (jocuri erotice + nuvele vizuale) lansate doar în 2010.