Struţo-cămila

Apare în acest moment împărţirea conţinutului pe capitole. Nu mă voi lega de Broken Age, virusul care a declanşat febra Kickstarter, dar şi polemici nu foarte măgulitoare pe marginea anunţului că jocul va fi porţionat. S-a scris destul despre asta. Mă voi referi la The Raven (vezi Level octombrie) şi la Broken Sword 5 (vezi Nivelul 2 in curând). Primul a fost lansat în trei capitole la circa o lună distanţă. Prima parte a celui de-al doilea va fi lansată în 4 decembrie, respectiv cândva în următoarele săptămâni.

Niciunul dintre ele nu poate justifica această diluare după criteriile care, chipurile, girează serializarea. Capitolele restante sunt în proporţie de 80-90% finalizate în momentul lansării primului, altfel n-ar putea ieşi pe piaţă atât de rapid. Feedback-ul din partea jucătorilor are un impact minim, ca să nu zic inexistent. Banii încasaţi în decurs de o lună sau două, oricât de mulţi ar fi, nu pot finanţa îmbunătăţiri majore, ca să nu spun observabile. Care poate fi logica din spatele acestei divizări a conţinutului în capitole lansate separat, absolut inutile din punct de vedere practic şi dăunătoare din punct de vedere functional?!

Recunosc că nu pot avansa un răspuns definitiv. Cu atât mai fascinantă mi se pare întrebarea. Să examinam câteva ipoteze. The Raven nu e nici pe departe perfect, dar e un adventure decent, care iese din tipare în câteva rânduri şi pe care l-aş recomanda fără rezerve unui pasionat. Aceasta este impresia de ansamblu. Fiindcă judecând fiecare capitol în parte, impresia de insuficienţă, superficialitate, lucru pe sponci începe să domine din ce în ce mai mult finişul. Nu mă refer aici doar la bug-uri şi la impresia de nefinisare tehnică, ci la felul în care este gândit jocul – primul episod este aproape ireproşabil, al doilea începe să se scufunde încet, pe când ultimul o face sigur.

Am urmărit cu interes evoluţia lui The Raven în aprecierile criticilor şi în punctajul pe care l-a înregistrat pe Metacritic. Nu trebuie să înţelegeţi de aici că o asemenea cifră ar da valoarea unui joc, ci că aceasta este un instrument rapid de măsurare a felului în care critica reflectă un joc către public. Iar în cazul unui adventure, gen în care entuziasmul animă o mână de oameni şi recenziile profesioniste chiar pot orienta traseul banilor, această reflectare ţine şi de succesul comercial al produsului, până la urmă.

Primul capitol a avut un scor de 74, al doilea a coborât până la 65, iar ultimul a luat 63. Primul capitol a înregistrat 20 de recenzii mai degrabă pozitive şi 16 împărţite, în timp ce ultimile două au mai primit laude din partea a câte 2 publicaţii, cu 10 opinii împărţite. Se observă nu numai o evaluare din ce în ce mai slabă, ci şi o scădere dramatică a interesului criticii în general. Unele site-uri au urmărit produsul până la final, atrăgându-le atenţia potenţialilor clienţi în privinţa calităţii descrescătoare, altele au ignorat pur şi simplu părţile finale.

În oricare dintre cele două scenarii, produsul are o scurtă perioadă de graţie, după care este văduvit de presă bună, şi implicit de reclamă. Dacă unii aleg să critice dur produsul, alţii îl îngroapă pur şi simplu mediatic. Singurul caz în care producătorul ar avea câştig de cauză ar fi acela în care cumpărătorul achiziţionează primul capitol, după care se dezinteresează complet de orice reacţie editorială. Mi-e imposibil să demonstrez că cei de la KING Art au vrut să “păcălească” printr-o primă parte excelentă, ştiind că urmatoarele şchioapătă. Dar mi se pare că gestul lor nu are vreo altă acoperire. De fapt, aduce daune serioase produsului lor pe termen lung. Impresia cu care publicul rămâne nu este cea iniţial favorabilă, ci a unei linii de sosire trecută târaş-grăpiş.

La fel, singura raţiune pe care o văd în spatele lansării bi-partite a Broken Sword 5 este traficul comercial de Sarbatori. Dar logica unui asemenea compromis mi se pare găunoasa per ansamblu. Revolution a încercat să vândă “gogoaşa” a două jocuri de sine-stătătoare. Evident, e un truc de marketing: numai ambele părţi vor ajunge la completitudinea unui joc integral, lucru prompt semnalat de mai toţi recenzorii. În momentul de faţă, Metacritic contabilizează 14 articole pozitive şi 21 împărţite, cu un scor general de 69. Cea mai frecventă reacţie este scepticismul: toată lumea aşteaptă partea secundă pentru un verdict tranşant, mormăie în privinţa fragmentării. Efect de bumerang pentru vânzările de Moş Crăciun?!