În lumea macabră și psihopată din jocurile Silent Hill, s-ar putea ca muzica să fie cea care îți dă, de fapt, cei mai mulți fiori pe șira spinării, căci reușește să pună stăpânire pe tine fără să-ți dai seama, strivindu-te la pieptul ei costeliv. Și ești pierdut.

Seria Silent Hill se diferențiază de celelalte jocuri survival horror printr-o atmosferă sinistră și apăsătoare, scene macabre îmbinate cu pasaje ce îndeamnă la visare, dar mai ales povești suprarealiste care i-au atras ca un magnet pe fanii genului și nu numai.

Este o lume rece, învăluită într-o ceață fantomatică, în spatele căreia se ascund o mulțime de surprize și revelații, de cele mai multe multe ori demente. Și asistente medicale deranjate la mansardă. Și inconfundabilul Pyramid Head. Și…

Revenind la muzica din jocurile Silent Hill, trebuie spus că ea este, în mare, opera lui Akira Yamaoka, iar coșmarul auditiv care mi-a aprins cele mai multe beculețele este cel din Silent Hill 3. Este dovada vie că chitara poate face casă bună cu incantațiile neinteligibile și acordurile sinistre, perfect mulate pe personalitatea eroinei principale, interpretată genial de Heather Morris. Fiori dulci înainte de culcare sau în drum spre servici.

Pe când o remasterizare a primelor trei jocuri din serie pe modelul Resident Evil, dragă Konami? Oh, wait…

Apasă aici pentru și mai multă gălăgie.