Acum ceva ani buni de zile am început să-i povestesc soţiei despre dramele şi faptele de vitejie prezentate de site-urile de specialitate. Despre cum Sony a trebuit să oprească partea online a consolelor lor, pentru că hacker-ii au furat datele utilizatorilor, despre sfârşitul lui Mass Effect şi urările de bine venite din partea comunităţii, despre cum Microsoft ne-a spus să ne cumpărăm un 360 în loc de One, dacă nu avem internet, despre gaura în care producătorii Tomb Raider-ului s-au aruncat după ce au declarat că o să simţim nevoia să o protejăm pe Lara şi, implicit, despre ieşirile la rampă ale lui Sarkeesian şi felul atroce în care câţiva dintre noi am reacţionat. Iar astea sunt doar cele mai recente de care-mi aduc aminte, în fiecare lună pare că găsim ceva care să ne supere şi niciodată nu scăpăm ocazia de a urla ca din gură de peşte… peşte(?!)… şarpe. Am descoperit că-i plac aceste mici povestioare în momentul în care m-a văzut că citeam ceva de ore bune: „ce mai spun gamerii disperaţi?”. Bună asta! Desperate Housewives era atunci la modă şi încă vizionabil. Numele a prins şi a devenit (cel puţin în mintea mea) din ce în ce mai potrivit cu cât filmul se transforma de la o serie la alta într-o telenovelă penibilă, spiritu-i dulce-acrişor fiind înlocuit cu ură, răutate gratuită şi nonsens.

Drama Konami se încadrează perfect între povestioarele de mai sus, dar parcă le dă clasă prin complexitate, întindere şi demenţă. E perfectă pentru a porni o nouă serie de articole. Un amalgam de întâmplări, la prima vedere bizare, a reuşit să transforme o companie care se bucura de o creştere în popularitate (Hideo Kojima prezenta din ce în ce mai mult din următorul şi promiţătorul Metal Gear Solid, în timp ce P.T, un demo gratuit pentru PS4, care anunţa un nou episod Silent Hill, încă făcea valuri între fanii jocurilor horror), într-una dintre cele mai urâte şi hulite din industrie. Atât de pasionaţi cât şi de presa de specialitate.

Primele semne necurate au făcut ochi la începutul lui martie când Reddit şi NeoGAF au început să dea târcoale site-ului Konami şi au descoperit că Hideo Kojima nu mai este director executiv dar şi că pe întâi aprilie compania va reorganiza poziţiile angajaţilor. După nicio săptămână presiunea creată de fani, care doreau să ştie dacă Kojima încă lucrează la MGS 5 şi ce se va întâmpla cu Silent Hills, a devenit atât de mare încât Konami a fost forţată să facă o declaraţie oficială. „Kojima Productions, împreună cu alte companii interne de producţie, au fost redenumite şi reorganizate pentru a fi mutate în sediul corporaţiei.”

Credeţi-mă, acest filmuleţ o să facă sens şi o să vă şi îngrozească, după ce terminaţi de citit articolul.

Ce s-a întâmplat mai departe nu putem decât să ghicim, dar cel mai probabil Mr. Kojima a fost îndepărtat din consiliul de administraţie pentru că, la fel ca şi noi, nu prea vedea viitorul companiei în jocurile de mobil sau cele de noroc, numite pachinko, produse de Konami şi împingea cu toate motoarele în jocurile AAA la care lucra sau pe care avea de gând să le facă. Cuvinte grele au mai fost schimbate cu siguranţă şi înainte, dar nici nu vreau să-mi imaginez ce s-a întâmplat în momentul în care Kojima a fost retrogradat. Cineva foarte puternic a pus la suflet toate aceste urări de bine şi a început, acum că balanţa de putere s-a schimbat, să distrugă încet, încet, tot ce însemna Kojima Productions. Mai puţin MGS 5, care rămâne de neatins, pentru că au investit 80 de milioane de dolari în el şi trebuie să-şi recupereze, măcar parţial, banii.