Un alt aspect care mă entuziasmează și mai mult este că s-a lucrat și la componenta socială, Și nu vorbesc aici de integrarea cu FB, Twitter și Poșta Română, ci de interacțiunea cu civilii din universul jocului. Civilia în Satellite Reign nu mai înseamnă o speranță de viață redusă și promisiunea unei morți violente în flăcări sau ca scut uman pentru agenții tăi. Acum poți cumpăra informație de la anumite NPC-uri (uneori este vorba de informație vitală pentru o misiune) care pot fi identificate doar de agentul de suport. Pentru “aromă”, fiecare civil are un nume și o ocupație, dar momentan sunt doar placeholdere. Oricum, promite. Avem, desigur și o componentă “științifică”. Cercetarea. N-am umblat foarte mult prin “laboratoarele” corporației, ce pot să vă spun este că, ocazional, o să vă pice în mînă un prototip (eu am pus mîna pe unul cînd am eliberat soldatul din arestul miliției) pe care îl puteți folosi pe loc sau puteți încărca schema pe serverele Corporației, moment în care va trebui să alocați fonduri pentru cercetare. Dacă aveți oameni de știință. Dacă nu, cei patru agenți preiau treaba departamentului de HR. Banii se fac ceva mai ușor decât în Syndicate Wars, unde fondurile reprezentau cea mai arzătoare problemă. Aici una dintre metodele de finanțare a corporației este să-ți pui hacker-ul la treabă pe terminalele băncilor din oraș. Voi vedea mai multe pe măsură ce Satellite Reign se apropie de lansare.

Vizual, jocul mi se pare extrem de expresiv. E cyberpunk până la Dumnezeul Matricii. Dar și flămînd de resurse. Am un sistem destul de potent, zic eu, dar Satellite Reign a reușit să mi-l îngenuncheze. Cu nivelul de detaliu setat pe maximum, 15 FPS. Am obținut șapte cadre în plus pe secundă după ce am mutat pe mediu. Situația s-a îmbunătățit puțin după două patch-uri (da, am început să lucrez la articol acum cîteva săptămâni), semn că lucrurile, cel puțin la capitolul “optimizare” se îndreaptă în direcția corectă. Cred că e prima dată când bloom-ul și luminițele în exces nu mă deranjează. Mi-o fi intrat în suflet lumina sfântă a sărbătorilor hibernale și de acolo ține piept bloom-ului excesiv, dar să știți că luminile multicolore și multilateral dispersate ale metropolei care mi-a fost loc de joacă în Satellite Reign nu m-au deranjat câtuși de puțin. Sau, cel puțin, nu mi-au ars retina cum au făcut-o cheliile de 1000 de wați ale eroilor jocurilor de acțiune din ultimii 10 ani. Ce-ar fi cyberpunk-ul fără neoane? Ploaia lasă urme, aburul învăluie orașul, tuburile fluorescente colorează atmosfera, am avut senzația unui Blade Runner ceva mai colorat. Și, în mod ciudat, culoarea nu-i strică.

Închei cum am început, brusc și strigând din toți rărunchii într-o latină aproximativă: Habemvs Sindicatvm! Avem sindicat! Diskett și echipa dau semne că știu clar în ce direcție se întreaptă și, nu întîmplător, direcția lor coincide cu așteptările mele. Oamenii știu clar ce e acela un Syndicate și trudesc să ne ofere o experiență asemănătoare și în 2016. Sau 2017. Sau 2018, nu-mi pasă, cît timp rezultatul final va fi un adevărat Syndicate al secolului 21. Și nu secolul 21 din comunicatele de presă ale tripăleiurilor, ci acel secol 21 pe care mi-l imaginam eu cînd mă uitam la trei pixeli și vedeam un dragon.