Sunt supărat însă pe ecranele de load. Jocul, deși aș putea să-l instalez cu totul în memoria RAM și deși nu arată nimic special din punct de vedere grafic (e 2D), are 10 milioane de ecrane de load. Pășești un pic la stânga, load, pornești o luptă, load, îți alegi set-up-ul, load, next, load, câștigi, load. Mă mir că nu își dă un load și când atacă trupele, deși stau acum și mă gândesc că ar fi fost genial dacă deasupra unei îngerițe ar apărea o bară de „loading animation, please wait.”

Și vorbind de animații, poate grafica nu e cine știe ce, dar unele dintre loviturile și vrăjile unităților mai speciale sunt incredibile și satisfăcătoare. Sincer, eu am ajuns la concluzia că au existat diferențe enorme între cei care au creat acest joc. Pe de o parte programatorii nu au crezut deloc în proiect și nu le-a păsat (sau nu aveau experiența necesară), în timp ce artiștii… Îmi pare că pentru ei jocul a fost un moment de respiro, s-au distrat cu ce au creat și se simte. De exemplu, gameplay-ul este o țâră prea lent, până și acțiunile curg greu, ambele minusuri putând fi ușor remediabile cu câteva linii de cod. Jocurile celor de la Popcap și de la King, sunt apreciate de atât de mulți tocmai pentru că gameplay-ul pare că e uns cu vaselină. Fiecare mutare pe care o faci, fie cu mausul sau deștul, este impresionant de cursivă și satisfăcătoare. Fiecare explozie, fiecare lanț, toate animațiile, au timing-uri perfecte, atent studiate. Angry Birds e un alt exemplu bun. Jocul parcă îmbunătățește până și capabilitățile telefoanelor mai ieftine când rulează. Atât de bine și de rapid interpretează mișcările degetului tău. Framerate-ul mare și stabil având și el un cuvânt greu de spus. Clash of Heroes (varianta PC)… este, din păcate, slab, spre foarte slab, din acest punct de vedere și e păcat.

Pe de altă parte (are șase fețe), cei care s-au ocupat de puzzle-uri au făcut și ei o treabă extraordinară. Din loc în loc o să întâlniți NPC-uri plictisite care au încropit scenarii de luptă și d-abia așteptă să vă testeze cu ele. Nu de puține ori ne-am uitat la tablă și am dat din cap a imposibil. Parcă ne jucam șah mat în trei mutări. Apoi, jocul nu salvează niciodată, iar meniul din care o poți face e ascuns (sub escape). O să greșiți de câteva ori și o să vă vină să aruncați calculatorul pe geam când o să realizați că trebuie să reluați toată porțiunea x. După care, o să terminați jocul și o să realizați că puteți alege din toți eroii și antieroii întâlniți (inclusiv artefactele) și că vă puteți lua la trântă, în mod hot seat (dați mausul de la unul la altul), cu un prieten. Soția a bătut la mine ca la fasole. Genial!