Mashinky are o gamă largă de grade de dificultate și cred că poate fi jucat de oricine, indiferent vârstă. La dificultate mică, semnalele se pun automat, intersecțiile de șine pot fi trântite direct din manager, iar economia jocului este atât de blândă că trenurile nu se opresc nici atunci când rămân fără combustibil. 

La dificultate maximă, vei vedea cum trenul în care îți puneai speranțe să te scape de penuria de benzină va ajunge să nu poată urca dealul până la rafinărie … c’est la vie.

Prin filozofia lui, Mashinky vrea să te relaxezi. Îți oferă smooth jazz pe fundal și are tendința să-ți paseze misiuni de tipul „plimbă-te cu trenul 5 minute”. Jocul îți aduce aminte tot timpul să te bucuri de lucrurile pe care ai reușit să le faci. Ai făcut un tunel, oare cum se vede când treci prin el? Intră în locomotivă și trage semnalul! 

Jocul are tot felul de termene și cerințe pentru a-ți permite să evoluezi dintr-o epocă în alta, dar nu te forțează niciodată să faci pasul. Îți place era locomotivelor cu abur? Poți să stai în ea oricât dorești. 

Mashinky îți dă timp să descoperi personalitatea fiecărui tren. Am îndrăgit trenurile pipernicite cu care am cărat cărbuni prin munți, m-am uitat cu mândrie la trenurile longiline de lux cu care am bătut recorduri de viteză și m-am plimbat relaxat cu trenurile liniștite de câmpie pentru a face legătura dintre sate.

Pe acestea din urmă, trenurile astea „Moromete”, le-am ținut până am terminat harta prin 2109. Nu avea niciun rost să le schimb și e frumos să vezi locomitive pufăind ușurel printre lanurile de grâu.