Echipamentul din Might and Magic X: Legacy nu se distinge cu nimic de clasicele iteme fantasy din copilărie şi variază de la săbii magice la armuri binecuvântate cu zeci de bonusuri folositoare – adică exact ce te-ai aştepta să găseşti într-un RPG cu influenţe retro. Ce-i drept, eu am simţit lipsa inventarului triumviratului VI-VII-VIII, unde eroii puteau fi “îmbrăcaţi” cu obiectele colectate, asemenea unor manechine. Capitolul X se inspiră din infamul M&M IX când vine vorba de interfaţă, lucru care nu mi-a plăcut absolut deloc (deşi aici este vorba strict de o preferinţă personală). Pe de altă parte, mecanica de joc funcţionează perfect, sistemul utilizat în Legacy diferenţiindu-se puternic de regulile Dungeons & Dragons, de exemplu. Acest lucru se traduce printr-o complexitate enciclopedică a gameplay-ului, însă una uşor de înţeles şi stăpânit. Fiecare punct investit în dezvoltarea eroilor se face simţit pe câmpul de luptă şi poate stabili diferenţa dintre victorie sau moarte.

Povestea nu mi-a rămas întipărită pe scoarţa cerebrală şi nu a orbitat în jurul unor personaje remarcabile, însă trimiterile subtile către universul erathian au fost absolut delicioase (vezi Sorpigal). Punctul de plecare al aventurii pe continentul Ashan este reprezentat de misiunea unui grup de eroi zdrenţuiţi şi de legământul acestora faţă de maestrul lor răposat. Mai departe, firele narative se despart în patru, quest după quest, până când conexiunea cu Heroes VI începe să devină evidentă. Chiar dacă harta principală nu impresionează prin dimensiune, fiecare obiectiv nou reuşeşte să îţi menţină interesul activ şi să alimenteze dorinţa de explorare. Decorul este bogat, chiar drăguţ, însă lipsa unui buget serios se face simţită pe plan tehnic. Mai mult, nu am priceput nevoia unui sistem tile based şi nici nu mi-a picat cu tronc combat-ul turn based. Pentru prima oară în experienţa mea gameristică am simţit că elementele retro sufocă un joc cu mai mult potenţial decât cel afişat.

În concluzie, Might and Magic X Legacy satisface şi dezamăgeşte în acelaşi timp, prăbuşindu-se sub acţiunea unor componente expirate, strecurate în gameplay pentru a compensa lipsuri mult mai mari. Nu arată extraordinar şi nu se joacă cum mi-aş fi dorit, însă are un farmec nostalgic peste care îmi e greu să trec nepăsător. Merită încercat şi adăugat la colecţie, fiindcă se găseşte în retail la un preţ foarte bun. De asemenea, comunitatea de modderi îl poate salva cu ajutorul kitului inclus. Vedeţi, pentru moştenirea lui Caneghem, lucrurile nu sunt moarte şi îngropate definitiv…