The Settlers of Catan: și toată lumea – Board games! Moar games!!!

Cred că ani de zile am citit cu jind prezentările făcute de colegi în secțiunea Hobby a revistei. Tabletop, board games, card games, whatever games, le vroiam pe toate, dar niciodată nu aveam timp, bani sau amici dispuși să le încerce. Așa cum se întâmplă însă mai mereu când îți dorești ceva insistent, într-o zi de vară planetele s-au aliniat și o nouă cunoștință, acum prietenă de familie, ne-a invitat la o mâncărică urmată de un board game. Am spus Da fără să clipesc. Nici nu conta ce vroia să joace… Nu credeam că soția o să fie la fel de încântată ca și mine, pentru că de obicei ea nu aderă la jocurile de PC. Îi place să se uite la cele cinematice sau mai complexe pe care le joc, dar în momentul în care o las la butoane, o văd cum se enervează, o dată pentru că nu are dexteritatea mea, îi tot explic, formată după ani de zile (femeie!), dar și pentru că multe dintre titlurile adresate pasionaților au ajuns foarte… abstracte în manipulare. Jocurile care cer combinații mirobolante de butoane pentru acțiuni simple o lasă rece. Pe de altă parte, în momentul în care controlul începe să facă sens, ceva se schimbă. Un tenis, un golf, un bowling, chiar și un shooter pe Wii? Nicio problemă. Un joc de cărți, sau o strategie pe tableta noului Wii U(?), cu drag. Să trimiți unități la punct fix cu un stilus e, se pare, mult mai ușor și intuitiv decât cu un maus. Cu surprindere am descoperit că, la fel ca și exemplele de mai sus, board game-urile moderne sunt primite cu bucurie de o paletă demografică mult mai diversă decât cea atrasă de jocurile clasice de PC. Monica a ales Catan, iar impactul a fost atât de puternic și neașteptat, încât o săptămână mai târziu am decis să-l cumpărăm și să ne învățăm/forțăm restul de prieteni să joace.

 
Privind în urmă, realizez că Settlers nu a fost o alegere oarecare. Lângă Ticket to Ride, Carcassonne și Pandemic face parte din titlurile cunoscute ca și gateway games. Adică unul din acele jocuri inițiatice care rar dă greș în a converti pe toată lumea la noua religie. Gataway game, ca și expresie, este o derivație a gateway drug, o teorie care spune că substanțele… recreaționale, ca alcoolul, sau tutunul și chiar și cele care nu dau dependență la nivel… chimic, ca marijuana sau ciupercile halucinogene, te pot face să vrei mai mult și astfel deschid poarta către alte droguri cu adevărat periculoase. Și pot confirma. De când l-am cumpărat nu a existat nicio persoană care să nu spună, mai vreau… Dar nu trebuie să mă credeți pe mine, cifrele vorbesc de la sine, Catan fiind printre singurele jocuri de societate, de fapt ce vorbesc, printre singurele produse de divertisment, care a reușit să vândă din ce în ce mai mult de la an la an. Mare lucru pentru un titlu creat acum 20 de ani (OMG!), dar oarecum normal, pentru că se răspândește exponențial, din preten, în prieten, în amic, în cunoștință. Amin!

 
Ce au aceste jocuri mai deosebit? Ei bine, sunt ușor de explicat și înțeles, în timp ce regulile și posibilitățile de gameplay sunt clare, cu impact imediat, vizibil. Dezvoltă strategii complexe și se randomizează după fiecare meci. Durează relativ puțin, între 45 și 90 de minute și, poate cel mai important, nimeni nu părăsește masa de joc până la final. Cu alte cuvinte, după partida cu numărul 2-3, toată lumea va fi foarte sigură pe ce are de făcut, ba chiar va întrezări câteva din strategiile mai complexe, dar planșa și/sau obiectivele vor fi mereu diferite, zarurile vor genera (logic) alte numere, cărțile surpriză se vor amesteca, și așa mai departe. Nu vor exista două jocuri la fel. Catan am văzut că prinde la noi și la părinți sau bunici, pentru că seamănă destul de mult cu Bunul Gospodar sau Monopoly, dar, diferit de acestea, nu devine niciodată plictisitor pentru că producătorul a avut grijă să-l echilibreze în așa fel încât toți combatanții să rămână în cărți până la sfârșitul jocului. Vor exista bineînțeles și situații în care unul dintre jucători se va bloca sau va fi blocat și nu va mai avea șanse să câștige, dar asta nu înseamnă că nu va mai avea nimic de făcut. Poate juca pentru a învăța și fura strategiile jucătorilor mai buni, sau pur și simplu de dragul socializării. Poate încerca să pună bețe în roate celui care l-a blocat, sau și mai bine, tuturor celor care par că se apropie de cele 10 puncte necesare pentru a câștiga și astfel să prelungească și să incite meciul. Sau, dacă e mai sălbatic, sau a pus la suflet situația, se poate relaxa construind cine știe ce minunăție din drumurile și casele ce i-au mai rămas. Dar ce tot spun, după ce toată lumea a învățat să joace și dacă nu se dau prea mulți 7, un joc de Catan nu va dura mai mult de 60 de minute. Cum de obicei realizezi undeva pe la trei sferturi din joc că nu mai ai nicio șansă, e clar că orice om normal nu se va plictisi. Va învăța din greșeli și va vrea să-și ia revanșa.

12 Comments

  1. mihaivisanmiuV aprilie 14, 2014
    • Lucian B. aprilie 14, 2014
    • ncv aprilie 14, 2014
    • ncv aprilie 29, 2014
  2. DeusEx aprilie 14, 2014
  3. ncv aprilie 14, 2014
  4. ola small dickie aprilie 15, 2014
    • Aidan aprilie 15, 2014
  5. ola small dickie aprilie 15, 2014
    • Aidan aprilie 29, 2014
  6. ola small dickie aprilie 29, 2014

Leave a Reply