Poate că articolul meu a picat puţin cam târziu sub ochii voştri. Mai mult ca sigur, PlayStation 4 nu mai deţine niciun secret pentru cei interesaţi. Aşa se explică parcursul “evaluării” mele. În fond, nici nu am făcut vreuna. În acest context, mă interesează puţin spre deloc consola per se, căci doresc să pun accentul pe valoarea doctrinei utilitariste din spatele ei – dacă o astfel de doctrină există. Mă aflu captiv într-un Mexican standoff necinstit: în timp ce eu îndrept o armă spre dezamăgirea personală (întruchipată de un PS4 hominid cu trăsăturile lui Danny Trejo) şi o alta spre bucuria modestă provocată de trecerea la o nouă generaţie (portretizată de un monstru cu o paletă de jocuri next-gen în loc de ţeastă), ceilalţi doi participanţi la jocul cu pistoale se ignoră reciproc, îndreptându-şi revolverele numai către faţa mea blajină.

Aveam nevoie de PlayStation 4 acum? Era necesară o consolă ce urmează să primească aproximativ 100 de jocuri în 2014, dar care a ieşit pe piaţă cu un tech demo deloc impresionant? Ce poziţie ocupă PS4 pe frontul românesc, din moment ce PS3 nu da semne că ar vrea să bată în retragere? De ce trebuie să cumpăr un joc retail la preţul lui întreg dacă nu am acces la PlayStation Network cu un cont românesc şi nu pot achiziţiona jocuri în format digital din ţara unde Sony îşi vinde dispozitivul la preţ nealiniat? În ce fel trebuie privit mesajul „Cannot start application. This application can only be started by a user who has a license for it.”? Indică cumva lipsa unui sistem DRM? Pentru mine, jurnalistul de jocuri auto-excomunicat, PlayStation 4 este un produs sosit sensibil mai devreme decât era cazul, cu foarte multe probleme nerezolvate ascunse sub o perdea de hype. Vreau respect de la un produs pe care simt nevoia să îl respect. Vreau să fiu tratat cu decenţă, fiindcă banul meu nu este o monedă virtuală şi nu trăiesc într-o ţară fictivă, dragă Sony. Până când aceste probleme nu sunt rezolvate, prefer să rămân în faţă PC-ului, departe de fantezia cu fum şi oglinzi numită PlayStation 4. Sayonara,~[sic]!

P.S. Evaluare la sânge, mai târziu.