Politicul corect se mişcă iar prin gaming
Politicul corect se mişcă iar prin gaming, de data aceasta în cazul seriei Tomb Raider. Lara Croft a fost una din puţinele protagoniste pe care le respectam. Avea tot ce îmi doream de la un personaj a cărei pasiune este escaladarea piramidelor aztece cu o mâna în timp ce omora demoni sau dinozauri cu cealaltă. Apoi un reboot a stricat seria pentru că…de ce nu. A fost urmat de Rise of the Tomb Raider, care m-a enervat şi mai rău, astfel încât am ajuns în prezent.
Valul de distrugere produs de politicul corect asupra industriei a avut repercursiuni grave. Daca aş sta să dau nume şi situaţii, probabil aş scrie câteva sute de romane. Însă rămân pe subiect oricât de greu mi-ar fi. Rhianna Pratchett (Rise of the Tomb Raider) ne anunţă că treaba este neagră în continuare. Dacă până acum ni se băga pe gât „femeia puternică şi independentă”, după ce personaje umilitor de prost scris au fost forţate publicului ca o nouă revelaţie (vezi noua Lara Croft, Faith din Mirror’s Edge etc) tot nu este de ajuns.
Se vrea mai mult de atât, inclusiv în cazul caracterelor masculine! Probabil se doreşte eliminarea oricărei urme de masculinitate, iar în cazul oamenilor ăştia chiar nu m-ar mira. Doamna Pratchett ne spune cum este deranjată de faptul că fraza „femeie puternică şi independentă” este folosită mult prea des (corporaţiilor nu le pasă de ideologiile voastre destructive şi vor doar PR, cine s-ar fi aşteptat) pe când „bărbat puternic şi independent” nu a auzit aproape niciodată. Mă întreb de ce. Nu cred că are legătură cu faptul că i-aţi numi sexişti şi le-aţi distruge vieţile sociale.
Pratchett crede că ar fi interesant să vadă o diversitate şi mai mare, pentru ambele genuri, inclusiv mai multe femei anti-erou şi antagoniste principale. Când oi putea să joc ca bărbat într-un joc în care de la soldaţii de tutorial şi până la boşi voi ucide doar femei, atunci primiţi un plus al egalităţii. Până atunci rămânem cu o firavă Lara Croft care după un cut-scene devine o armă de distrugere în masă. De asemenea, d-na. Pratchett vede aceasta frază doar ca un pas înspre a numi orice caracter feminin doar caracter sau protagonist, ajungând la final doar un alt nume. Prin această diversitate, dânsa doreşte introducerea empatiei în catalogul unui gamer, acest lucru putând fi creat doar cu ajutorul unui personaj divers.
Aflăm deasemenea cum d-na. Pratchett a primit feedback de la jucătorii masculini legat de Tomb Raider, în care aceştia au descris cum au fost puşi, prin personaj, în situaţii în care ei nu ar fi avut cum să le trăiască ca şi bărbaţi, oferindu-le astfel o nouă perspectivă, lucru de care Pratchett a fost foarte mândră. Sunt sigur că evenimentele din Tomb Raider ar fi fost imposibile pentru un bărbat. Uite aşa mor eu de inimă rea, prin astfel de situaţii.
D-na. Pratchett a fost foarte plăcut impresionată de modalitatea prin care Papers, Please i-a scos diferite sentimente la suprafaţă, ascunse până în acel moment, făcând o legătura în posibilitatea expresiei sentimentelor puternice cauzate de un joc, jucătorului. Aceasta a mai vorbit de diferite aspecte precum scrisul sau realitatea virtuală, întregul interviu putând fi citit fix aici.
Voi ce părere aveţi? Sincer. Eu doresc ca tot acest politic corect, aceasta agendă forţată de anumite ideologii predominante în Vest, să nu mai afecteze o industrie cu care nu are nicio legătură. Totul a început când? În jur de 2008? Şi de atunci în loc să primim jocuri complete, primim jocuri pline de agende sociale. Pentru că diversitate mai puţin într-o categorie. Hai cu un viitor mai roz!
Ultima intrare în serie este Rise of the Tomb Raider, disponibil pentru Windows, XONE, Xbox 360 şi PS4 (Q4 2016) la preţul de 49.99 EURO.
6 Comments
cg1700
Nu e alta solutie decat sa te refugiezi in jocuri japoneze. Asta daca nu-s cenzurate si ele cand sunt traduse in engleza.
na
Ocazie buna sa inveti si japoneza. Weebs united!
Mr. W
Ca un mare ne-fan al Tomb Raider, este formidabilă concentrarea cu care nu-mi pasă.
În general nu dau doi bani pe ideea de politically correct. Dacă un joc îmi place, atunci îmi place. Dacă nu, nu.
Să analizez dacă jocul ABC este politically correct e ceva ce s-a scurs prin găurelele de la fundul sacului cu priorităţi.
Tudor
„Eu doresc ca tot acest politic corect, aceasta agendă forţată de anumite ideologii predominante în Vest, să nu mai afecteze o industrie cu care nu are nicio legătură.” – Agenda politica a programatorilor sau producatorilor unor jocuri si-a facut dintotdeauna loc in jocul respectiv, nu e o chestie de condamnat, daca asta face parte din intregul storyline [cum a fost criticarea violentei in Spec Ops: The Line]. Mai multe argumente aici:
https://www.youtube.com/watch?v=7_tdztHiyiE
Problema e cand agenda asta este fortata peste ideea originala a jocului si acesta ajunge sa fie modificat/criticat pentru ca s-ar putea sa ofenseze o anumita minoritate. Au existat critici la adresa Papers Please pentru ca ar fi discriminatoriu la adresa persoanelor TG/TS/TV 😐 Like WTF doodes?
http://www.escapistmagazine.com/articles/view/video-games/columns/extra-punctuation/10550-Bureaucracy-Em-Up
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Sport/Stiri/Un+gest+caritabil+al+lui+Leo+Messi+i-a+jignit+pe+egipteni
That’s it, I’m done here :))
Taar
De acord cu tine, insa astazi asta este idea principala – libertatea artistica si exprimarea ta personala se termina acolo unde incep sentimentele mele. Ceea ce nu este bine. Multi artisti si companii (erhem…Ubisoft…) isi muleaza echipele si proiectele dupa o agenda corect politica. Dupa cum am spus si in articol, daca ar fi sa dau exemple…cred ca as scrie romane intregi.
Vad ca ai cunostinte legate de subiect, sunt sigur ca ai scrie si tu romane:)) Apropo, la nici o zi dupa ce am postat acest articol…a explodat Overwatch. Ce parere ai? Totul de la o amarata de pozitie a caracterului http://i.imgur.com/8T07K2X.png
Tudor
Yep, problema e ca daca incepi cu ideea „hai sa scriu caracterul X, fie de gen masculin fie de gen feminin, fara sa ofensez in vreun fel sau altul o majoritate sau minoritate culturala”, acel caracter va avea libertatea de miscare a unei ferigi 😀
M-am gandit la eroine/anti-eroine din jocuri mai vechi, scrise intr-o perioada in care nu erau atat de multe persoane ofensate de fiecare gest minor al lor:
Eroine: Jade[Beyond Good and Evil – Ubisoft, culmea :)) Dar controlul era clar facut pentru maneta xbox/ps4, cu tastatura si mouse experienta a fost atat de frustranta ca la ultimul boss fight am dat ragequit si am privit ending cinematic pe youtube], Bastilla [caracter secundar in KOTOR], Viktoria [Thief 2], Liara [cea din ME1], Maya [Septerra Core – yep, I genuinely enjoyed this game 😀 ]
Antagoniste: Viktoria [Thief 1], Gamall [Thief 3], Shodan [System Shock 1 si 2], Kreia [KOTOR 2], GlaDOS[Portal 1, 2], Mona Sax [Max Payne 1, 2].
Ce caractere in jocuri recente avem care sa fie la fel de bine scrise ?
––––––––––––––––––––––––
Red [Transistor], Maxine & Chloe [Life is Strange].
Foarte probabil si caracterele din Witcher 3 intra aici, dar cum nu l-am jucat, n-am cum sa ma pronunt 😀
Ideea de baza ramane: Diversificarea fortata si impunerea unui grad scazut de sexualizare a rezultat intr-un numar mult mai mic de caractere feminine care sa fie intr-adevar interesante.
Stau si ma gandesc cati „plant lovers” s-ar fi simtit ofensati la modul in care Viktoria din seria Thief s-a comportat aici:
https://www.youtube.com/watch?v=leCp1TaraPA