Fără doar şi poate, cei de la Roccat au început cu stângul atunci când au anunţat „noul” senzor optic Owl-Eye. Principala problemă rămâne imaginea reprezentativă aleasă în campania de marketing – un ochi de bufniţă mult prea similar cu cel asociat brandului Strix. Internetul a observat rapid acest lucru şi a taxat cu usturime compania germană, probabil iritând promovarea ce trebuia să marcheze sufleţelele cumpărătorilor de periferice high-end.

Nu vreau să fiu înţeles greşit, Roccat produce unele dintre cele mai bune echipamente de gaming, însă iniţiativa de prezentare a unui Avago modificat ca fiind ceva nemaivăzut, cu un „natural feel” inimitabil, îmi seamănă cu o mişcare pe care am văzut-o cândva şi la Razer. În orice caz, felul în care nemţii au decis să-şi pună la cale campania nu este fundamental greşit, ci doar puţin prea plin de voinţă. Observaţi faptul că acest articol este un Preview realizat în absenţa mouse-urilor dotate cu Owl-Eye, lansarea lor oficială fiind programată abia peste 10 zile (se speculează un Kone Pure Military în line-up) – prin urmare, mă voi rezuma la informaţiile oficiale şi voi încerca să îmi formez o primă impresie bazată pe experienţa personală cu variantele Avago 3360, unele dintre cele mai populare soluţii optice ale momentului.

Inutil a spune că orice mouse echipat cu un 3360 vanilla, fără valori ridicate artificial, se comportă aproximativ identic. Dar Roccat a hotărât să mizeze pe intervalul „de aur” 400-3000 DPI, deşi rezoluţia maximă se poate extinde spre 12.000 DPI în paşi de câte 100. Şi Mionix Castor cu al său 3310, de exemplu, interpretează comenzile raw cu precizie 1:1, adică nu apelează la acceleraţie pozitivă/negativă. Owl-Eye ocheşte spre standarde similare de performanţă, mizând pe acea senzaţie de mişcare naturală, de parcă mouse-ul devine o prelungire organică a braţului. Ce vor totuşi inginerii Roccat să sublinieze cu roşu îngroşat este faptul că magia se întâmplă sub 2000 DPI (mă bucur că am avut dreptate!) – prin urmare, totul orbitează în jurul acestor valori, inclusiv distanţa lift-off configurabilă din Distance Control Unit, mai ales că la 600-800 DPI cu smoothing consistent se ridică mult din mouse în reacţiile de moment.

Aş vrea ca Owl-Eye să facă din paralelele ergonomie-performanţă două drepte convergente, iar punctul de întâlnire să fie materializat într-o gamă de mouse-uri grozave, simple, preferabil cu microswitch-uri Omron D2FC-F-7N care să răspundă precis la comenzi şi să fie aşezate peste un senzor optic cinstit. Eficientizarea intervalului 800-1600 DPI ar ajuta majoritatea gamerilor, indiferent ce schelet îmbracă. My two cents.

Că Roccat a umblat la un SROM de PMW3360DM-T2QU până s-a muls un senzor „nou” din firmware este evident pentru mine. La urma urmei, parametrii oficiali anunţaţi înainte de lansarea definitivă de la CES 2017 includ viteza maximă de 6.35 m/s la 50G acceleraţie şi 70 MHz pe ceas. Adică nimic exagerat, doar suficient cât să completeze piaţa cu ceva bonsuri de fineţe din încheietură. Altfel spus, până ce nu pun efectiv mâna pe un mouse Roccat dotat cu Owl-Eye, bufniţa asta zboară cu pene vopsite…chit că sunt extraordinare.