Repetitio este mater plictisorum

Din păcate, dincolo de prima treime a celui de-al doilea act, dacă nu v-ați grăbit, ci ați profitat de tot ce are SoW de oferit, veți fi făcut cam tot ce se poate face. În continuare, cu foarte mici excepții, sunteți nevoiți să repetați aceleași acțiuni la nesfârșit; intră într-o regiune nouă, recrutează căpetenii, culege tot ce poți de pe hartă, cucerește cetăți, clătește și repetă în urmatoarea zonă. Să nu fiu greșit înțeles, în SoW puteți petrece fără probleme 100 de ore sau mai mult. Dincolo de înfrângerea ultimului boss din campania solo (care și ea durează destul de mult), în lumea deschisă, sau profitând de tot ce se poate face în online, SoW poate fi jucat la nesfârșit.  Repetitivitatea este însă inevitabilă dacă vă veți dori să-l jucați mult timp, și vă veți întâlni cu ea cu mult înainte de finalul campaniei. Către sfârșit, s-ar putea să fie nevoie de un grind neplăcut dacă v-ați grăbit prin misiunile principale, deci vă sfătuiesc să aveți răbdare și să avansați intr-un ritm susținut, fără a evita misiunile care vă pot da experiență.

Îmi aduc aminte că în momentul când am terminat SoM, am știut că îl voi rejuca sau că măcar îl voi păstra instalat, pentru a vâna orci când aș avea chef. La finalul lui SoW însă, am dezinstalat jocul fără urmă de regret, pur și simplu pentru că l-am jucat fără grabă, și am făcut tot ce se putea face în el, iar efortul acesta mi-a potolit orice urmă de sete. Aflându-ne în mijlocul unor lansări interesante, prefer să-mi întorc privirea spre următoarea atracție. Dar asta este alegerea mea, sunt sigur că pentru alții SoW va fi nelipsit de pe hard.

SoW îmbunătățește cu mici excepții toate elementele pe care le-a dezvoltat Monolith în jocul precedent, inovând și evoluând în materie de gameplay și în conceptele sale de bază. Chiar dacă linia narativă nu se ridică la standardul subiectului abordat, este destul de captivantă uneori, cât să ridice sprâncenele sau să vă lase în minte citate memorabile. Asediile sunt spectaculoase, orcii sunt chiar mai plini de caracter decât în SoM, iar sistemul Nemesis așază experiența de joc în mijlocul neprevăzutului. Componenta RPG este mai stratificată, mai complexă, oferind o multitudine de opțiuni și variațiuni. Departe de granița finalului de campanie, se află însă tărâmul repetiției, iar multe dintre pietrele sale de temelie sunt vădit “împrumutate” din alte francize (crafting de geme și coduri de culori pentru echipament asemănătoare cu cele din Diablo și World of Warcraft, parkour luat din Assassins Creed, combat pescuit din seria Batman Arkham și altele). Schema de control întrerupe imersiunea și induce frustrare de multe ori, atunci când forțează personajul în acțiuni neintenționate de jucător. Cu bune și cu rele însă, SoW merită fiecare cent și se încadrează cu ușurință la categoria must play pentru 2017.

PS: Microtranzacțiile sunt pur opționale. De obicei sar ca pișcat când aud de ele, insă în cazul lui SoW sunt chiar un dezavantaj pentru curgerea acțiunii. SoW vă recompensează constant, de aceea nu sunt necesare, pur și simplu le puteți ignora. Daca le folosiți la nivel mic, echipamentul obținut este depășit repede, deci sunt inutile. La nivel maxim, dacă urmați progresia naturală, veți avea deja destule legendare, ca să nu mai fie nevoie de “ajutor”.

8

+ Combat spectaculos
+ Libertate de mișcare și alegeri tactice
+ Componenta RPG, care permite diversitate
+ Grafică optimizată pe Xbox One
+ Sistemul Nemesis
+ Construirea armatelor
+ Inovativ

– Repetitivitate dincolo de actul doi
– Schemă de control cu prea multe acțiuni “intuitive” alocate aceluiași buton
– Rare scăpări în texture
– Multe elemente împrumutate din alte francize, ce răpesc din originalitatea si sufletul jocului

Testat pe: Xbox One
Disponibil pe: PC, Xbox One, PlayStation 4
Gen: Action RPG
Producător: Monolith Productions 
Distribuitor: Warner Bros Interactive Entertainment
Data lansării: 28 Septembrie, 2017