Review-ul ăsta trebuia să fie ceva mult mai detaliat. Planul era să termin jocul și să fac o analiză amănunțită, să notez ce e bun și ce nu e așa ok și să includ o comparație între cum rulează pe consolele current-gen (Xbox One X) și cele next-gen (Xbox Series X). Din păcate, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, iar după doar 8 ore jucate pe ambele platforme, noul Assassin’s Creed a reușit să mă umple de nervi și de sictir. Care review? Am refulat.

Din cauza asta am decis să fac un review în același spirit în care au făcut și ei lansarea asta – în bătaie de joc. Consider că merită să îi tratez cu aceiași monedă cu care își tratează și ei fanii, clienții, consumatorii, proștii ăia care sar cu banu’ la fiecare căcat de iterație pe care o scot.

Ca un mic disclaimer, pot să accept bug-uri într-un joc. Sunt conștient că la jocuri de magnitudinea celor de azi, e imposibil să nu scape CEVA defecte. Accept asta. Ce nu accept în schimb e să-mi pierd vremea pentru că niște imbecili au decis să dea release la un joc de 60 de euro când jocul ăla pare a fi în pre-alpha, când îl joci. Asta nu pot să accept. Și mi-am dat seama că am ajuns să mâncăm prea mult căcat servit de producători în industria asta. Când ajung la a 4-a sau a 5-a misiune pe care nu o pot termina pentru că NPC-urile pur și simplu se blochează în loc și nu fac ce ar trebui să facă, cred că e momentul să zic stop joc și să-i trimit la căcat. Bă, dacă era ceva joc indie, înțelegeam. Serios că înțelegeam. Aia e, atât s-a putut, n-au avut resurse, n-au avut bani, se întâmplă. Dar când lucrează 14 studiouri la un proiect de genul ăsta și ai mii de oameni implicați, atunci nu mai înțeleg și nu mai accept chestiile astea. Atunci e pur și simplu inacceptabil și bătaie de joc față de toată lumea, dar în primul rând e bătaie de joc față de proprii angajați, pentru că sunt convins că din miile alea de oameni, majoritatea au fost bine intenționați și pasionați și chiar au vrut să facă ceva bun în proiectul ăla, chiar au vrut să se implice.