La urma urmei, Dragon Age: Inquisition vrea să faci asta. Campania îţi oferă cantităţi interminabile de conţinut, punând în mişcare roţile unor mecanici de joc orientate pe consumul de timp. Partea proastă constă în lovitura încasată de dinamica desfăşurării firului narativ principal. Simt că trebuie să dezvolt ideea: Inquisition urmăreşte aventurile unui grup de eroi coalizaţi în jurul personajului construit de tine – aka The Inquisitor, căci aşa este strigat eroul binecuvântat cu minunăţia verde de pe braţ în liniile de dialog, chiar dacă primeşte un nume propriu în meniul Character Editor din prolog.

Om, Elf, Dwarf, Qunari, bărbat sau femeie, chel, grizonat, blond, albastru ori o roşcată sexy cu voce whisky & cigar – fiinţă din rolul central poate fi modelată după bunul plac. Sexul şi rasa influenţează anumite dialoguri şi relaţii, aşa cum se întâmplă în Mass Effect şi Dragon Age: Origins & Dragon Age II. Clasa, pe de altă parte, dictează felia activă de gameplay. Sunt disponibile trei specializări de bază – Warrior, Rogue şi Mage – împărţite mai departe în ramuri de abilităţi speciale. Rezultatul combinaţiilor rasă-clasă decide fundalul protagonistului/protagonistei (nu vreau să fiu acuzat de sexism, aşa că alternez mereu…sexul) sub semnul cărţilor de tarot, deşi importarea salvărilor anterioare în portalul Dragon Age Keep vine la pachet cu nişte detalii relevante de-a lungul questei principale.

Cei de la Bioware îşi cunosc punctele forte. De aceea au mizat pe dialog şi interacţiunea dintre eroii recrutaţi de Inchiziţie. Modelul roţii de conversaţie din Dragon Age II a fost cizelat, dar continuă să funcţioneze prin dezvoltarea replicilor şi emoţiilor afişate. De multe ori am fost surprins de dramatismul cu care protagonista mea albăstruie a interpretat replicile alese, uneori cu lacrimi în ochi, alteori cu pumnul strâns. Restul distribuţiei include câteva chipuri familiare, implicate direct în party – Cassandra Pentaghast, Varric Tethras –, ori prezente în posturile consilierilor plini de înţelepciune – Leliana, Morrigan şi Hawke, fix aşa cum l-am lăsat în Kirkwall. Însă gaşca nouă face toţi banii – la creme de la creme când vine vorba de diversitate şi corectitudine politică.