Poate surpriza cea mai mare a filmului, este că aflăm mult mai multe despre originile Maiorului, decât ne oferă chiar materialul sursă. Filmul excelează în dezvoltarea personajelor, dar mai ales în cazul Mirei. Și înainte ca puriștii să țipe după white washing sau să bată cu pumnul în masă după Kusanagi, nu pot să vă explic de ce, deoarece evit spoilerele, însă vă asigur, nu e nici urmă de white washing aici, iar orice fan al francizei va fi răsfățat cu destul fan service cât să-i explodeze cerebelul, de la primul și mai ales până la ultimul cadru.

Am ieșit din sala IMAX cu inima mea de geek irecuperabil palpitând de implicațiile acestui indiscutabil succes. Nu vă luați după notele mainstream-ului criticii de film, “Ghost in the Shell” este un film excelent. Câteva elemente de scenariu sunt indiscutabil slabe, dar filmul refuză cu încăpățânare să se încadreze în mediana cinematografiei mainstream de acțiune SF. Cine intră în sală după niște pac-pac și niște Scarlett Johansson dezbrăcată, s-ar putea să rămână dezamăgit. “GitS” nu e un film ușurel de duminică, evită dezbaterile metafizice ale originalului din 95’ și, din rațiuni de marketing, simplifică scenariul, dar esența este încă acolo. Destul cât să nu trateze spectatorul cu mănuși, destul cât să vă scoată din zona de confort, destul cât să aducă în discuție identitatea omului și să ridice la fileu întrebări grele, întrebări care vă vor urmări în afara sălii de cinema și pe mulți vă vor întoarce la o a doua vizionare.