În faţa calculatorului, aproape de mouse şi tastatură, senzaţia de imersiune în lumea jocului a fost diferită, aproape intimă. Los Santos şi zonele din jur se bucură în varianta current-gen de un ecosistem complex, alcătuit din flora şi fauna specifice coastei americane vestice. Mi-am propus un experiment interesant atunci când am părăsit locuinţa lui Franklin pe jos şi am luat-o la pas până în nordul dominat de ţărănoii specializaţi în producţia şi consumul de metamfetamină. Excursia a durat mult, căci harta acoperă o suprafaţă imensă, dar numai aşa am reuşit să înţeleg precizia chirurgicală exercitată de Rockstar asupra parodierii fortăreţei USA – o naţiune transformată în ceva bolnăvicios, obsedată de consum, succes, imagine, violenţă, sex, bani şi droguri. Vibrantă şi gălăgioasă, lumea din Grand Theft Auto V te îndeamnă la explorare aşa cum puţine alte locaţii virtuale o fac.

Secretul se află în combinaţia stupefiantă între sunet, grafică, mişcare şi perspectivă. Galeria de mai sus intenţionează să exemplifice diversitatea locaţiilor şi momentelor, privite, explorate şi simţite nemijlocit. Fie că pilotezi un avion, conduci un muscle modificat (bucuros să observi controlul impecabil M&K) ori traversezi autostrada pe două roţi, GTA V face din alternanţa între 1st person şi 3rd person un soi de pornografie artsy, expunându-şi necenzurat şi ţipător suflarea, prin ochii personajului sau cei ai fericitului individ aflat în control absolut.

În recenzia versiunii last-gen, butonată pe Xbox 360/PS3 şi publicată în LEVEL octombrie 2013, încercam o descriere capabilă să explice importanţa fuziunii dintre formula open-world şi implementarea sistemului narativ împărţit la trei – evident, paragraful este în continuare valabil:

<<Lumea jocului are o suprafaţă totală mai mare decât hărţile din GTA4, San Andreas şi Red Dead Redemption luate la un loc, ceea ce ridică două mari probleme: 1) Cum poţi simula impresia unei lumi dinamice, pline de viaţă, pe un teritoriu atât de mare? şi 2) În ce fel se vor folosi misiunile jocului de spaţiul pus la dispoziţie, fără a cădea în capcana plictisului? Prima chestiune şi-a găsit rezolvarea graţie experienţei dobândite de Rockstar odată cu titlurile mai vechi. Dacă GTA4 a fost acuzat că s-a luat prea tare în serios d.p.d.v. al poveştii, despre valoarea satirică a impresionantului Liberty City nu se poate comenta negativ. Urmând un tipar similar de modelare a unui stup urban american, Los Santos este parodia acidă a unui oraş viu, multicultural dezvoltat, cu puls, miros şi zgomot. Inspirat din Los Angeles, LS se întinde pe o suprafaţă imensă, de la cartierele luxoase din nord şi până pe coasta oceanului Pacific. Discrepanţa dintre zona rezidenţială favorizată de afacerişti, pensionari bogaţi, starlete sau celebrităţi şi cartierele populate de minoritatea afro-americană este uimitoare. Cu cât te îndrepţi mai mult spre sudul metropolei, cu atât devin mai puternice amintirile din San Andreas. Grove Street e în acelaşi loc, homie – sentimentul de autenticitate îţi înmoaie genunchii! Străzile sunt traversate de pietoni animaţi şi guralivi, iar şoselele aglomerate sunt străbătute neîncetat de bicilete, camioane, motociclete şi maşini. Peste munţi, în nordul îndepărtat, prăfuitul Blaine County acoperă sute de kilometri pătraţi. Faimos pentru clanurile de motociclişti, rulotele decrepite, camionagiii perverşi, clima aridă, coioţii şi laboratoarele de metamfetamină, Blaine este leagănul civilizaţiei hillbilly redneck. Aşadar, folosindu-se printre altele de amploarea lumii, GTA5 ridică ştacheta şi îmbină cu măiestrie arta narativă cu acţiunea open-world, după o reţeta proprie, superioară celei din San Andreas sau GTA4 & Episodes From Liberty City. Schimbarea are la bază trecerea de la un singur personaj principal şi o singura lume – adică formula clasică, oarecum dictată de bunul simţ al genului epic – la un trio superb, alcătuit din Michael, Trevor şi Franklin, distribuit în trei lumi diferite. Partea cu adevărat interesantă este reprezentată de sistemul unic, născocit de producători în urma unei străfulgerări geniale, care permite „saltul” de la un personaj la altul în timp real, fără a le întrerupe eroilor rutina zilnică, controlată de AI. Ergo, soluţia problemei cu numărul 2. Credeţi-mă, puţine alte personaje fictive meritau atât de multă atenţie.>>