Per total, Megaman X este un joc distractiv atunci când îi aloci timpul necesar pentru a-i descoperi și înțelege mecanicile, însă acest prag necesită sacrificarea unor ore prețioase care-ți vor scoate la suprafață nemulțumirile și frustrările. Raportul dificultate-satisfacții este variabil în diverse porțiuni ale jocului și în continuare consider că nivelurile nu sunt suficient de antrenante pentru a te pregăti să îi înfrunți pe cei 8 Mavericks și boșii care urmează. Dacă ești un fan al seriei Megaman de pe NES, atunci probabil că ești deja obișnuit cu progresul bazat pe eșecuri repetate și memorarea tuturor secvențelor, însă mecanica nu reușește să își păstreze eficiența astăzi.

Din fericire, funcția de derulare din emulatorul SNES Classic Mini poate fi folosită (sau abuzată) pentru a corecta greșelile și pentru a asigura un parcurs mai plăcut al jocului. În același timp, ți se poate întâmpla să trișezi prea mult pentru a-ți dezvolta abilitățile necesare progresului în joc, astfel încât ultimul nivel va deveni complet inaccesibil. Așa cum spunea unchiul Ben, o mare putere vine cu o mare responsabilitate și este important să existe o moderație în folosirea mecanismelor de trișat.

Recomand Megaman X tuturor fanilor seriei și celor care vor să aibă parte de o provocare retro, însă nu pot spune că jocul se adresează categoriei de jucători care vor să se bucure de 30 de minute de relaxare. Gradul de dificultate devine un criteriu de selecție a publicului țintă, iar Capcom nu se află printre dezvoltatorii iertători ai anilor 1990 (au lansat în paralel mașini mâncătoare de fise de tip arcade, deci se poate înțelege apariția unor surprize neplăcute în timpul jocului). Însă grafica, muzica și povestea inspirată din legile lui Asimov sunt elementele forte care transformă jocul într-un simbol al platformerelor futuriste de la începutul anilor 1990.

La fel ca sexul, Megaman X este dezamăgitor și pare supraevaluat prima dată când îl încerci. Dar pe măsură ce-i descoperi secretele și îți îmbunătățești tehnica, ajungi să-ți faci mai puține griji în ceea ce privește elementele de dificultate, având ocazia de a te concentra la detaliile care îi oferă frumusețe și unicitate în rândul experiențelor.  Și deși nu trebuie să faci exerciții Kegel penru a-ți îmbunătăți abilitățile, reflexele dobândite prin încercări repetate și prin memorarea porțiunilor din nivel vor deveni o a doua natură pentru degetele tale.

8

+ Grafica arată excelent pentru un joc lansat în 1993.
+ Nivelurile sunt variate și oferă posibilitatea de a explora zone ascunse.
+ Abordarea non-liniară a primelor 8 niveluri oferă multe provocări și posibilități de a schița strategii.

– Sistemul de upgrade-uri este mult prea criptic.
– Discrepanțe de dificultate între acțiunea din timpul nivelurilor și luptele finale.

Testat pe: SNES Classic Mini
Disponibil pe: SNES, Wii, Gamecube, PlayStation 2, iPhone, SNESCM
Producător: Capcom
Distribuitor: Nintendo
Data Lansării: Decembrie 1993 (SNES), Octombrie 2017 (SNES Classic Mini)