În total, roster-ul numără 29 de luptători jucabili (inclusiv cei disponibili ca DLC-uri), dintre care 11 debutează în Mortal Kombat X – da, i-am considerat valabili în listă şi pe Tremor, Predator sau Jason Voorhees. Din rândul personajelor active în poveste, D’vorah, Cassie Cage, Erron Black, Jacqui Briggs, Ferra/Torr (primul kombatant compus), Kung Jin, Kotal Kahn şi Takeda reuşesc să aducă o briză intensă peste talerele balanţei mecanicilor de joc. Fără doar şi poate, pentru mine D’vorah şi Erron Black sunt cele mai interesante adiţii, datorită designului, mişcărilor speciale cu alonjă mare şi istoriilor personale din fundal. D’vorah se foloseşte de apendicele insectoide pentru a lovi repede, folosind tridimensionalitatea arenei în avantajul ei. Acelaşi lucru se poate spune despre Erron şi revolverul în jurul căruia sunt construite majoritatea atacurilor.

În Mortal Kombat IV şi Mortal Kombat (2013) m-am simţit în elementul meu jucând cu Sonya, aşa că stilul adoptat de Cassie Cage – undeva între mămica Sonya şi tăticul Johnny Cage – mi-a venit mănuşă, cu toate că m-am bucurat nespus să găsesc funcţionale, până şi acum, multe dintre tacticile deprinse pentru Jax, Kitana, Mileena, Scorpion, Sub-Zero, Raiden, Ermac sau Reptile, cu mecanici radical îmbunătăţite. Mişcările curg natural, în timp ce loviturile se “lipesc” cu un impact puternic de corpul adversarului, iar controlul precis, sprinten, sănătos, cursiv şi precis îmi aduce aminte cu drag de Injustice: Gods Among Us, un titlu de referinţă care începe să îmbătrânească, chiar dacă o face în cel mai frumos mod cu putinţă. Indiferent că îl joci cu un controler X360 lipit pe genunchi ori folosind o configuraţie deşteaptă pe tastatură (anti-ghosting obligatoriu!), combo-urile legate în lanţ din MKX sunt intuitive şi relativ uşor de memorat.

Despre teribilele mişcări speciale X-Ray, Brutalităţi şi infamele Fatalităţi s-a cam prezentat tot ce era de prezentat pe Youtube – sunt brutale, originale, pe alocuri comice. Mie îmi rămâne doar să apreciez importarea sistemului „Combo Breaker vs. X-Ray” popularizat de Injustice şi MK, sistem ce deschide oportunităţi strategice majore în amestec cu blocajele perfect executate şi eschivele/atacurile realizate folosind mediul înconjurător. Arenele sunt încăpătoare şi variază de la fortăreaţa lui Quan Chi la o piaţă aglomerată din Outworld, unde poţi utiliza bătrânici pe post de distribuitoare de durere şi fracturi. IZUNIY a catalogat tot ce era de catalogat într-un video sângeros, totalmente NSFW.

Poate că cea mai relevantă modificare în mecanica de bază este introducerea celor trei variaţii pentru fiecare personaj, dictând astfel seturi diferite de mişcări sau arme. La acestea se adaugă finalizările dependente de facţiunea aleasă. Scorpion, de exemplu, figură cheie în lore-ul MKX şi probabil un luptător OP în mâinile potrivite, dispune de stilurile Ninjutsu (clasic, bazat pe săbii dual-wield), Inferno (poate conjura forţe demonice) şi Hellfire (atacuri speciale cu flăcări şi alte chestii fierbinţi). Mişto, nu-i aşa? Cu ajutorul variaţiilor, jocul capătă adâncime tactică şi păşeşte cu încredere pe scena complexă şi competitivă a sporturilor electronice. Mai mult, a fost scos de la naftalină sprint-ul, element productiv în economia meciurilor din MK4.