Ştiţi cât de pasionaţi sunt verii noştri din Lumea Nouă de conceptul „Fantasy Team„? Foarte – până când întreagă activitate devine fie o luptă interioară cu nopţi nedormite, fie o formă de artă a managementului fictiv. MyTEAM reproduce detaliile tranzacţiilor Fantasy folosind carduri cu diverşi jucători legendari, din diferite perioade istorice ale NBA-ului. Echipele alcătuite astfel beneficiază de chimii variate şi, graţie simulării avansate, conduc la rezultate surprinzătoare în timpul meciurilor. Recurg din nou la o comparaţie cu FIFA15, căci componenta descrisă mai devreme are în comun o filosofie similară cu Ultimate Team, deşi beneficiază de o piaţă (Auction House) mai bine pusă la punct. Era deja evident, după NBA 2K13, că 2K Sports a depăşit pe toate fronturile de producţie rivalul EA, nu doar în bătălia purtată contra seriei Live.

Totuşi, cel mai puternic ingredient din angrenajul NBA 2K15 este gameplay-ul activ şi precis, cu mecanisme comprehensibile, ce ascund nenumărate tehnici şi metode complexe de control. Jucătorii stăpânesc parchetul şi conduc mingea folosindu-se de abilităţile unice din atac şi defensivă, dictate de atribute, sistemul Offense/Defense IQ, calităţile playerului uman şi, la scara întregii echipe, AI-ul capabil. Ofensiva presupune un strop de viziune tactică în ritm alert, deoarece dinamica meciului implică un pas sprinten, câteodată imprevizibil chiar şi pentru veterani. Pentru a gestiona eficient situaţiile de atac apărute în proximitatea coşului advers am încercat să evit busculadele aducătoare de faulturi, în ideea că orice alternativă – cum ar fi înscrierea de pe linia de 3 puncte – devine valabilă cât timp spaţiul de manevră îmi permite un schimb coerent de pase între centru, înaintare şi pază, alături de un culoar deschis pentru ochire şi aruncare.

La urma urmei, totul se reduce la indicatorul circular de la baza jucătorului selectat – o mecanică nou introdusă –, reper ce marchează momentul optim în care se pot efectua  aruncările precise. Mergând şi mai departe, trebuie amintit aşa numitul „situational awareness tech”,  utilizat de inteligenţa artificială pentru a se adapta la orice scenariu de joc. Combinaţia dintre precizia condiţionată de momentul temporal optim al aruncării la coş şi velocitatea acţiunii de pe teren completează tensiunea acceleraţiei, tranziţiei, posesiei şi pressingului.

Cei de la Visual Concepts au reimaginat defensiva, cu toate că nu mă declar un fan înrăit al sistemului din 2K15, o notă prea automatizat pentru gusturile mele. Este suficientă poziţionarea unui om în faţa jucătorului aflat în posesia mingii pentru a stopa atacul direct, moment în care oponentul va căuta o soluţie prin pasă – dacă nu pivotează –, iar feathering-ul stick-ului drept iniţiază controlul şi deposedarea. Strategic, adică la scară macro, marcarea om la om trebuie studiată şi adaptată din zbor, altfel orice breşă în apărare va fi speculată inteligent de AI, transformând rebound-urile în pedepse satanice. Pe de altă parte, sensibilitatea driblingului şi precizia necesară în cazul interceptărilor adaugă un plus de savoare, alteori frustrare, dar pictează un tablou baschetbalistic colorat şi iute, fără mecanici superflue. NBA 2K15 îţi excită simţurile când explodează, dovedind cum trebuie realizat un joc sportiv şi cum trebuie dusă mai departe o franciză ambiţioasă.

Grafic, ediţia next-gen a sărit trei etape şi aduce în prim-plan iluminare, animaţii (peste 5000 de mişcări noi), reflexii şi texturi superbe – unele cadre sunt atât de bine reproduse, încât am avut ocazional senzaţia că privesc un meci real. Feţele jucătorilor sunt modelate până la cel mai mic detaliu, împreună cu frizura sau tatuajele de pe corp, ceea ce îi face uşor de recunoscut. În schimb, sistemul de scanare al mufarinelor reale folosind camera web pentru modul MyPLAYER a eşuat în repetate rânduri, cu rezultate amuzante ori de-a dreptul înspăimântătoare. Bine măcar că până şi producătorii au ştiut să râdă pe seama propriei erori.

În concluzie, NBA 2K15 livrează tot ce trebuie – pachetul sportiv şi gameristic complet. Poate că singurele lui defecte majore sunt defensiva greu de înţeles fără exerciţiul practic şi ocazionalele căderi supărătoare ale serverului online. Măcar de ar aduce carne proaspătă în rândul comunităţii de fani, în curte, pe teren sau în faţa monitorului, folosindu-se de portretul grozav închinat privilegiului de a juca baschet.