Cred că Hotline Miami este unul dintre jocurile care mi-au definit gusturile în materie de gaming, aprecierea pentru un anumit gen de artă şi, într-o măsură considerabilă, cariera de jurnalist de jocuri video. Prin urmare, este natural să fiu foarte atent la orice încercare de mimetism, mai ales că mediul top-down-urilor este unul sărăcăcios – şi nu multe sunt titlurile proaspete ce vor să se confunde cu standardele impuse de Dennaton Games.

Însă atunci când RUINER a început să mişte spasmodic din codiţă pe culoarele internetului, precum un şobolan resuscitat cu defibrilatorul, mi-am dat seamă că urmează să fiu supus unui test de credinţă: iată că cei Reikon Games urmau să scoată la înaintare (cu sprijinul publisher-ului Devolver, bineînţeles) un top-down shooter brutal, plasat într-un univers cyberpunk hardcore, cu elemente de gameplay puternic inspirate din Hotline Miami. Şi le-a ieşit perfect.

https://youtu.be/BMc35wGLHYI

RUINER mă lăsase deja cu gura căscată înainte de lansare, când am primit copia de review şi m-am gândit să explorez pagina oficială pentru câteva informaţii folositoare. Iertat să-mi fie limbajul, dar când am început să învârt rotiţa micului meu Mionix Castor şi m-am trezit cu un site dinamic, cu rol de prolog, desfăşurându-se în faţa ochilor – atunci am simţit că şliţul începe să nu mai reziste presiunii.

Parcă mă uităm la o ilustraţie manga, la un cadru din Akira, la un snapshot din Judge Dredd ori Blade Runner, la o pagină din Snow Crash. Prezentarea începea să fie definită drept un pachet complet, iar ăsta este mereu un semn bun.

Câteva ore mai târziu băleam în faţa monitorului, cu o înregistrare a primelor 20 de minute din joc trasă prin OBS, având astfel grijă să încalc şi embargoul impus de publisher. Creaţia Reikon Games a avut un impact atât de puternic asupra mea, încât simţeam nevoia să o exprim public, să o împart cu toţi cei din sfera existenţei.

În RUINER, direcţia artistică aleasă de polonezi fuzionează perfect cu muzica, sunetul, grafica şi gameplay-ul. Rezultatul este tot ceea ce trebuia să fie Bombshell dacă îşi vedea de treabă. Mai mult, nu îşi pierde intensitatea niciodată, căci acţiunea nu cunoaşte pauze, ci doar glitch-uri scurte integrate atmosferic în naraţiune – cam ca pizza din Miami.

De unde atât de mult stil şi experienţă într-un studio indie format în 2014? Ei bine, omuleţii din componenţa Reikon au participat la conturarea seriei The Witcher, apoi şi-au lăsat amprentele pe Dead Island, Dying Light, Anomaly, Hard Reset, Shadow Warrior, This War of Mine, Sniper şi Cyberpunk 2077! Mda, interesant cum Polonia are o industrie de gaming mai puternică decât economia României…

Revenind la oile noastre androide, trebuie menţionat faptul că povestea se întinde pe o durată de cel mult cinci ore, însă mecanicile alese, dificultatea foarte ridicată şi designul universului în care se manifestă par să dilate timpul, să prelungească cumva fiecare click până când devine un…C L I C K (imaginea unui secundar masiv pe cadranul unui ceas înfrânat se potriveşte de minune).

Fără doar şi poate, jocul este extraordinar de violent, vizual şi la nivel de limbaj – poate chiar mai brutal decât Hotline Miami 1 şi 2 făcute pachet –, dar nici această alegere nu a fost lăsată la voia întâmplării, fiindcă mizează pe acutizarea senzaţiei de nebunie şi a lipsei de control. Vă zic sincer că RUINER chiar m-a făcut să înţeleg ce înseamnă neurohacking-ul.

În segmentul de streaming din review sunt incluse câteva SPOILERE, aşa că nu merită urmărit până când nu parcurgeţi campania. Numai că voi, spre deosebire de eroul cu mască LED şi fără nume, nu sunteţi nişte căţei în lesă şi puteţi face orice vă pofteşte inima, inclusiv să mă urmăriţi apăsând tasta R pentru a repeta încăierările cu inamicii din fiecare „arenă” prin care m-a purtat jocul.

Nivel după nivel, m-am ridicat şi am încercat din nou, motivat de satisfacţia conflictului şi sunetul produs de un ciocan pneumatic atunci când impacteaza un cyber-merc. Puppy, personajul principal, poate purta numai două arme simultan: una melee şi una de foc. Chestia făină e că diversitatea acestora deschide porţile unor strategii spectaculoase oglindite în skill tree. Preferata mea include o sabie cu lamă răcită la minus câteva sute de grade şi un aruncător de flăcări, cuplate cu o abilitate ce îmi permite să ridic ziduri de energie pură. Pe deasupra, nu trebuie să te simţi prost dacă faci abuz de dash – a fost implementat cu un scop.

Desigur, nimeni nu te opreşte să combini katana cu puşca sonică şi niscaiva mind control. Ori poate ai de gând să investeşti puncte în ramura pasivă şi să îmbunătăţeşti forţa armamentului şi cantitatea de muniţie disponibilă pentru o experienţă clasică. Indiferent de alegere, RUINER se foloseşte inteligent de elementele pseudo-RPG, complet flexibile, şi te împinge să vrei tot mai multă Karma, unitatea elementară ce dictează progresul.

Când începe dansul sângeros, pe masca interactivă scrie mare şi frumos KILL KILL KILL sau HELLO DARKNESS – şi cum eroul nu vorbeşte, pe mutra lui se pot citi mesaje relevante în desluşirea firului narativ. Scopul tău este să îţi salvezi fratele luat prizonier după ce ratezi un asasinat şi eşti scos din necaz de Her, o hackeriţă cu intenţii suspicioase. Tu decizi strict dacă dai din cap sau din umeri.

Ţinta originală, Şefu’ aka The Boss (nu tu, KiMO!), dictează cu un pumn de carbon tot ce se întâmplă din Heaven, oraşul corporatiştilor fericiţi, şi până în Hell, o favelă futuristă aflată pe treapta cea mai de jos a lanţului trofic. Pe scurt, un căcănar misterios la costum. Aşa-i că vrei să îl ucizi cu sânge rece? Super, deşi ar fi mai bine să îţi bagi mai întâi nasul în toată treaba cu asasinatul pus la cale fără voia ta.

În pauzele dintre misiuni, Puppy aleargă ghidat de Her prin Rengkok, un hub cu personaje bizare, frânturi ale unor drame urbane şi poveşti rămase în aer. Ceva între New York, Brăila şi Bangkok. Din păcate, multe scenarii secundare din oraş rămân nerezolvate, deşi aveau un potenţial enorm – cum este cea în care trebuie să penetrezi firewall-urile unor pisici folosite în controlul populaţiei. Treaba asta m-a cam enervat, căci ce rost are să desenezi doar conturul unui univers – fie el aproape perfect –, dacă nu îl colorezi până la capăt?

Oricum, RUINER îţi pompează cyberpunk în sânge fără încetare, prin muzică, atitudine, poveste şi direcţie artistică. Are momente memorabile în aceeaşi măsură cu The Fifth Element. Adică, când spargi primul boss (cu b mic) de pe lista vânătorii de capete, primeşti un upgrade al armei melee sau urci pe un monorai, simţi că nu ai mai făcut asta în vreun alt joc – exact aşa cum filmul te făcea să crezi că e prima oară când îl vezi pe Bruce Willis trăgând cu un pistol. În adâncul creierului ştii că s-a mai întâmplat, dar nu poţi să explici în cuvinte alternanţa dintre amnezie şi redescoperire.

Fără chip, fără nume şi cu prea puţin glas, însă plin cu arme grozave, acţiune non-stop şi ultra-violenţă cyberpunk. Cam aşa poate fi descris RUINER, un Hotline Miami în viziune poloneză, dominat de un roşu aprins într-o lume întunecată. Este pedepsitor, crunt pe alocuri, cam scurt şi puţintel grăbit să termine ce are de prezentat – dar este cea mai intensă doză de gaming înfulecată de subsemnatul anul acesta.

9.0

+ O sumedenie de arme şi abilităţi speciale
+ Acţiune, violenţă şi un gameplay aproape perfect
+ Prezentarea şi direcţia artistică

– Diferenţe prea mari între nivelurile de dificultate
– Rangkok putea să fie altceva
– Cam scurt, voiam mai mult!

Testat pe: PC
Disponibil pe: PC (Steam, GOG.COM), Xbox One, PlayStation 4
Gen: Action, Indie
Producător: Reikon Games
Distribuitor: Devolver Digital 
Data lansării: 26 Sep, 2017