După rutina duş – mic dejun – exerciţii fizice – serviciu – duş – cină – binge drinking mă cam ardea dorul de puţin haos, cum ar fi vânzarea scării din piscină sau gătitul copiilor pe grătarul din curte. Numai că The Sims 4 a fost dezvoltat cu gândul la viitoarele DLC-uri, aşa cum indică eliminarea perioadei toddler şi dispariţia piscinelor. Nici transformarea mediului open-world în cartiere separate prin ecrane de încărcare nu a fost o mişcare potrivită, cu toate că jocul are un caracter profund single player, afectat sensibil de conectivitatea globală generată prin sharing-ul simşilor realizaţi de jucători.

Nenumăratele electrocasnice, decoraţiuni şi obiecte de mobilier nu reuşesc să compenseze un gameplay lipsit de scop. Interacţiunea cu vecinii devine redundantă la un moment dat, iar dezamăgirea şi plictiseala intervin repejor. Totuşi, personalităţile excentrice sunt delicioase, aşa cum sunt şi momentele tensionate. Îmi aduc aminte cu amuzament de propria moarte, cauzată de explozia unui cuptor. Norocul face că partenera mea dispunea de excelente abilităţi de comunicare, astfel încât Moartea s-a lăsat convinsă şi am fost cruţat. Apoi ne-am uitat toţi trei la televizor. Bazinga!

The Sims 4 are un target clar, cu interese ludice clare. Probabil nu mă încadrez în grupul respectiv, ori gusturile mele în materie de jocuri s-au schimbat radical. Ce-i drept, realizarea tehnică este ireproşabilă, începând cu grafica şi terminând cu optimizarea eficientă. Apreciez acest lucru cu intensitatea nemulţumirii exprimată faţă de omiterea unor elemente fundamentale sub scuza „nu putem introduce totul de la bun început”. De ce, EA Maxis/The Sims Studio, de ce ar fi atât de greu? Mai ridicam şi noi puţin din nota finală…